e-jalea

Un cotcodacit fericit

2011-10-17T14:07:00.000-07:00

In aceasta seara s-a lansat al doilea numar din ziarul DailyCotcodac. Daca nu stiti ce inseamna, intrati pe dailycotcodac.ro preferabil nu cand e seful langa voi. Pe scurt, daily cotcodac este un site sustinut de o mana de oameni care scriu din pasiune si creativ (ce raritate), cu un umor autentic. Am avut sansa in aceasta seara sa ii cunosc pe acesti oameni, iar pe Julius Constantinescu personal. Nu poti sa iti faci o parere despre un om in 2 minute de discutie, dar chiar si asa mi-am dat seama ca, in ultimul timpm am simtit lipsa bunului simt. E ca atunci cand vezi o lumina si ti-ai dat seama ca erai in intuneric, sau atunci cand te uda ceva si ti-ai dai seama ca pana atunci erai uscat - dintr-un articol citire.

Recomand sa aruncati un ochi macar pe prima pagina a ziarului (stiu ca sunteti lenesi si ocupati) aici.

In alta ordine de idei, ca la evenimentul asta nu am iubit niciodata sponsorii. Pe de-o parte, datorita Xerox a fost posibil cel de-al doilea numar al ziarului, si cu ocazia asta mi-am revazut dragii colegi de la Premium Communication, care au pus lucrurile cap la cap si au facut posibil evenimentul din seara asta. Pe de alta parte, am iubit Samsung tare mult pentru ca in seara asta am castigat un hard extern (la tombola organizata). Binenteles ca si eu, ca tot omul, tanjeam la imprimanta Xerox, dar ni s-a dat, nu ni s-a luat si, nu-i asa, poti sa ii dai orice romanului, sa fie bine-primit.

Desi am plecat de la birou la 8 si m-am dus direct in Control, unde a avut loc evenimentului, am plecat de acolo plina de energie. Asta face o revedere placuta si un hard castigat. :)

Primele 3 zile in UK

2011-06-28T03:46:00.000-07:00

Sunt in Londra si ascult muzica franceza si spaniola... It seems I make a habit out of missing things by a bit. :) Mi-am propus sa scriu in fiecare zi ce experiente am avut dar deja e a treia zi.

Ca informatie de context, eu stau la fra'miu care locuieste aici de cativa ani si, mai mult, acum se muta intr-o alta casa, cu tot ce presupune asta. Adica, dupa ce am ajuns la aeroport si m-a luat cu o intarzaiere de 2 ore, pentru ca suntem o natie de consumeristi, am fost prima data la Tesco, dupa asta acasa si am mancat si dupa, la noua casa unde am vopsit si am varuit. Drept pentru care m-am ales cu o pata alba pe cotul drept.

A doua zi insa mi-am reintrat in rolul de turist si am fost la castelul Dover, pe coasta din sud, la Canalul Manecii. Eu m-am gandit ca e unul din miile de castele de prin Anglia, s-a mai asezat si regele pe undeva si puf!, un castel. Dar nu! Ok, acolo a fost Henry al II-lea, dar este interesant pentru ca in sine castelul este destul de simplu, nu e foarte mare in sine (nu vorbim de domeniu curtii), nu are foarte multe camere, insa compenseaza foarte mult cu modul in care este prezentat: modul in care este refacuta mobila si oamenii se pot aseza, modul in care au pus boxe cu sunet de fundal astfel incat in bucatarie spre exemplu, uitandu-te la decorul realist facut, ramai cu impresia ca in jurul tau este o armata de oameni care pregateste bucatele pentru festinul regelui si la piece de resistance sunt hologramele! In aproape fiecare camera este o holograma cu un mic scenariu: in sala cu arme sunt doi care pregatesc armele si discuta despre ultimele lupte, in sala banchetului sunt unii care barfest la un balcon, in camera regelui, el poarta un monolog. Oricum, e foarte inventiv readus la viata.

Insa, cea mai mare parte din timp am petrecut-o in tunele. Muuulte tunele, sapata pe de-o parte pe la sfarsitul anilor 1700 fie in al doilea razboi mondial si cele doua parti de tunele se intrepatrund aproape insesizabil. In timpul celui de-al doilea razboi mondial Dover era un punct important pentru Anglia pentru ca acolo ajungeau semnalele morse de la fortele aliate din Franta si tot acolo s-au adus soldatii fortelor aliate dupa ce Germania acapara tot mai mult din Europa. Iar prezentarea din acele tunele este de departe cea mai buna prezentare turistica din cate am vazut, cu scenarii, cu grupuri organizate, cu video proiectoare puse in cele mai inventive feluri, care prezinta umbre pe pereti, frontul de lupta, astfel incat te transporta ca martor tacut in acele locuri si timpuri. Prin urmare bifati, daca puteti, castelul Dover. Ca fapt divers, cand am ajuns era foaaarte ceata, stiam ca suntem langa ocean dar nu il vedeam. Pana a la amiaza s-a inseninat si am vazut o priveliste extraordinara, cu portul lor. Frumos!

O paranteza: acum trece o masina cu inghetata, modelul care canta. :D

Ieri am vizitat British Museum si merita vizitat, mai ales ca intrarea este gratis, dar sa va luati apa si o rontaiala ceva la voi. Si dupa un must sunt parcurile. E plin de veverite, sunt foarte ingrijite si toata lumea sta pe iarba (chiar sunt putine banci) si e o experienta britanica autentica sa stai in parc, pe iarba, sub niste copaci imensi.

Ce am remarcat este ca britanicii stiu foarte multe despre cultura lor, si despre istorie si gasesti si la magazinul de la coltul strazii lucruri (cani, prosoape) cu drapelul UK, ceea ce denota ca sunt patrioti si chiar isi iubesc si apreciaza tara. Cat am stat aici am incercat sa inlocuiesc drapelul UK cu cel al Romaniei... voi cum ati reactiona la o cana cu drapelul Romaniei?

It gone wrooong!

2011-04-02T07:26:00.000-07:00

Desi am o alta treaba in acest moment am simtit imperativ nevoia sa scriu despre ce ruleaza acum la TV: Premiile Gopo.

Marketing, PR si Advertising, frate, stim sa facem. Atata promovare cat am vazut pentru Premiile Gopo am vazut pentru foarte putine evenimente. Si ce mai "coverage". Gopo probabil vrea sa fie un fel de Oscar pentru Romania.

Dar cate momente penibile! Oameni nepregatiti, varzari care habar n-am ce cauta acolo... oare a existat un REGIZOR care sa le spuna si nenorocitilor care aveau sa urce pe scena ce naiba cauta acolo?

Ca o observatie, "batranii" si cei carora le spunem profesionisti (precum Andreea Esca) intr-adevar au fost prezentabili si au fost in stare sa vorbeasca coerent. In rest, te simteai tu penibil de penibilul lor (din fericire nu stiu numele celor care au urcat pe scena ca sa ii nominalizez). Daca tot vrei sa faci sa faci show si participi la un show si ESTI ACTOR, spune si tu ceva mai mult decat "Va multumesc!". Sanchi, filmul vorbeste de la sine... asta cand ma duc sa vizionez un film, dar cand esti premiat pentru ce ai facut, spune si tu doua vorbe acolo.

Penibil... am schimbat canalul!

Pick'a'boo!

2011-03-24T09:45:00.000-07:00

Eu nu cred în coincidențe! Mi s-au întâmplat foarte multe lucruri care erau mai mult decât coincidențe, erau pur și simplu alinierea stelelor și cumulul de forțe divine care a facut ca lucrurile să se potrivească într-un anumit fel. Printr-o astfel de potriveală am ajuns să îl cunosc pe iubitul meu, cu care voi aniversa în curand 5 ani de relație și care cred că e unul din cele mai bune lucruri care s-au întâmplat în viața mea. Printr-o astfel de potriveală am aflat eu de facultatea la care am dat și printr-o astfel de potriveală mi-am început cariera. Iar, cel puțin pentru mine, momentele astea au venit exact atunci când mă vedeam blocată, când nu știam cum să avansez.

O astfel de potriveală a avut loc acum. Urmează un long story short prin care vă spun ce cu ce s-a potrivit...

Context: Începând cu Netcamp am descoperit lumea fascinantă a antreprenoriatului. Am întâlnit oameni care sunt antreprenori de succes, am cunoscut mediul în care lucrează și se întâlnesc. Am cunoscut diverse start-up-uri și acesta a fost momentul meu de inception pentru pofta de a fi propriul meu șef.

Dar să fim realiști (iar eu sunt deprimant de realistă uneori): am 23 de ani, capital de pornire... nu foarte mare... sprijin de care nu vreau să abuzez... cunoștințe teoretice acumulate... însă care de multe ori sunt egale cu zero și am rămas cu... lipsa de experiență. Asta nu înseamnă că nu am încredere în mine... dar consider necesar să-ți faci o radiografie din când în când înainte să iei o decizie.

Eveniment 1: PR Forum

Îi mulțumesc lui Cristi Manafu pentru tot ce face pentru industria comunicării; prin conferințele lui participă activ la dezvoltarea industriei de comunicare.

La PR Forum am întâlnit foarte mulți prieteni și fosti colegi cu care aveam foarte multe subiecte în comun și mi-am dat seama atunci că PR-ul nu a ieșit niciodată din inima mea, doar am încercat să îi dau un alt nume sau să îl subminez. După o jumătate de zi m-am bucurat ca un copil pentru că simțeam că am revenit la locul meu. Și chiar asta am făcut... de luni sunt PR Exec la GMP PR.

Eveniment 2: Lansarea cărții lui Marius Ghenea

Discursul lui Marius Ghenea m-a liniștit pentru că am înțeles că nu subminez satisfacția pe care mi-o dă antreprenoriatul dacă mă angajez: "Dacă lucrezi ca angajat nu înseamnă nu poți fi antreprenor. Poți avea inițiative antreprenoriale care pot aduce valoare companiei în care lucrezi și vei caștiga prin acestea pe foarte multe planuri."

Și da!, pot să le fac pe amandoua si toate la timpul lor. Imi era dor de mine. :)

TV-ul și ambiția

2011-02-02T12:43:00.000-08:00

*acest post vizează aspecte ce țin de viața mea personală

În seara asta mă încăpățânez să scriu pe blog... nici măcar nu mai e în browser adresa blogului... not good. De ce nu am avut timp sa scriu pe blog:

- Pentru că mi-am schimbat jobul și o perioadă am fost cu un program foarte încărcat

- Pentru că am intrat în sesiune și am o mulțime de proiecte de predat

- Pentru că mai nou am televizor... cu cablu. Să dezvoltăm puțin...

De Crăciun, iubitul meu și-a dorit să îi aducă moșul un PS3 și un televizor pe măsura PS-ului. Noi până atunci nu am mai avut televizor, aveam doar laptopuri, pe care mai puneam TV și radio. Aveam duminici în care stăteam și citeam și beam ceai... chestii leneșe. Aveam un cablu TV ieșit din perete dar mă enerva mereu pentru că este un maț kilometric și ieșea de sub ușă. La sanchi am pus cablul în TV și puf! Avem chiar și HBO. Acum, really, de când am plecat eu de acasă după liceu sunt mult mai multe canale. În prima săptămână eram blown away de diversitatea de informații. Acum, ajung acasă și pornesc TV-ul. Mă trezesc și pornesc TV-ul. Seara până mă duc în pat îmi ia cel puțin o ora. Sunt tentată să ronțăi mai mult. Și nu am aflat mare lucru nou... doar niște emisiuni pe National Geo.

În schimb, am scris mai rar pe blog, m-am culcat mai târziu și am făcut mai puține din lucrurile pe care mi le propun să le fac seara. Drept pentru care în această seara am butonat niște știri, m-am uitat la Friends și am închis TV-ul pentru a scrie acest post. Și după cred că mă duc în pat să citesc.

Mama mea are o putere fascinantă să închidă TV-ul. Chiar și atunci când ești fascinat de ce vezi. Dacă nu e vreun film care să merite, sau mai știu eu ce program, și e numai un film pe care l-ai mai văzut sau un talk-show (sanchi!), l-a închis și se duce să citească. Și când cred că aș mai sta la TV.... să aștept un program mai bun (că doar de asta faci zapping) îmi aduc aminte de mama și îl închid și îmi văd de o treabă productivă.

A, un alt lucru pe care am început să îl fac e să îmi pun deadline-uri. Am o miiică problemă, pentru că nu le pun realist și nu mă țin de ele. Drept pentru care, primul DDL pe care îl dezvălui și care e pe termen scurt este să termin o carte Puterea magică a gândului, până la finalul lui februarie. Asta în condițiile în care am și sesiune jumătate din lună cred că o provocare bună.

Noapte bună!

Cine vrei sa puna intrebarile in locul tau?

2011-01-14T09:50:00.000-08:00

Vi s-a intamplat sa fiti intr-o discutie importanta si cand iesiti sa va dati seama ca nu ati intrebat o multime de lucruri? Sau sa va lasati luat de val si sa nu mai intrebati poate cele mai importante lucruri? Sau dimpotriva, vi s-a intamplat sa mergeti cu o lista de intrebari la o discutie?

De ce pe moment lucrurile par potrivite ca dupa o discutie retrospectiva cu cineva sa sune foarte rau... in defavoarea voastra. Unde este realitatea?

Am auzit de o multime de ori despre realitati diferite, in aceeasi idee cum pot fi si adevaruri diferite incat uneori sunt bulversata... si oricat de patetic ar suna, bulversata e cuvantul corect. Iar in aceeasi idee am observat ca atunci cand nu gandesc si actionez la instinct lucrurile are so much better.

Ce ar trebui sa invatam in viata asta: Sa ne controlam sau sa invatam sa ne acceptam si sa potentam ce avem?

In ideea ultimei intrebari am aflat recent de conceptul de Blue Ocean si mi-a venit de atatea ori in minte in ultima perioada incat, coroborat cu faptul ca eu nu cred in coincidente, ar trebui sa tin cont de el.

Blue Ocean e Cirque du Soleil. Cirque du Soleil nu s-a uitat la ce are competitia sa incerce sa egaleze sau depaseasca, ci s-a uitat in propria curte, a vazut ce potential are si l-a dezvoltat pe acela ducand circul in alta directie.

In aceeasi idee, ar trebui sa ma uit la atuurile mele si nu pentru ca nu le-as sti, dar cheia e sa vad cum pot sa le potentez. Ar trebui sa reactionez gandind la ce ar trebui sa fac, ce se asteapta altii sa fac. Nu e sanatos in primul rand pentru tine pentru ca te minti si, din nou, oricat de patetic ar suna, daca nu poti lucra cu tine cu cine naiba sa lucrezi?

Spuneti-mi voi, cand credeti ca o intrebare este nelalocul ei? Din experienta voastra, care a fost intrebarea nepotrivita care v-a determinat sa va indepartati de o persoana?

Planuri pentru 2011 :)

2011-01-02T22:24:00.000-08:00

Luna decembrie este luna in care probabil stau cel mai putin pe net, am un minim de activitate in social media si nici cu mesajele de Sarbatori nu stau prea bine. Tot timpul se aglomereaza la birou, chiar daca nimeni nu mai are chef, daca ajungi acasa ai treaba sau chiar nu ajungi acasa deloc pentru ca trebuie sa te vezi cu prietenii. Cand ne apropiem de sarbatori ai liste kilometrice cu cadouri si alte lucruri de cumparat pentru Craciun.

Anul asta nu am simtit insa sarbatorile la fel ca in alti ani... Am avut deadline-uri, am avut proiecte pentru facultate. Nu am facut brad in Bucuresti, doar am pus instalatii in geam, ceea ce sa spunem ca a ajutat dar prea putin. Am plecat pe 24 dimineata din Bucuresti si am facut X opriri pana acasa, pe la alte case. Faptul ca nu am fost acasa pe 24, sa fac bradul si sa o ajut pe mama, au facut Craciunul sa ma ia prin surprindere: am ajuns acasa, am mancat, imediat cadourile sub pom, baga somn ca ai mers mult azi si esti obosit, dimineata uite cadourile, puse de aseara pe fuga deci nu cu foarte multe funde. Haide in vizita la x, avem si o intalnire cu fostii colegi, dar mai stai si pe acasa, fugi pe la bunici. In a doua zi de Craciun m-am intors in Bucuresti si am facut cam 12 ore pe drum pentru ca au fost troieni.

Nici la capitolul Revelion nu am stat mai bine. L-am facut intr-un club (a first for me), am ajuns acolo mai devreme decat cel care avea biletele deci l-am asteptat afara, am uitat sampania deci nu am dat "cioc" la 12 noaptea, iar in club s-a intrerupt muzica pe la 12.02 pentru 30 de secunde si asta a fost tot. Am iesit insa afara cu partenerul sa ne uitam la artificii (eram aproape de Casa Poporului) si asta a fost frumos.

Pentru la anul imi propun sa merg acasa pe 23 si sa fac revelionul infofolita in Piata Constitutiei.

Va urez tuturor un an nou cu mult spor in ce faceti si cu sanatate! Sper sa fim mai intelepti decat anul trecut.

Proprietatea cuvintelor

2010-12-06T05:29:00.001-08:00

Pentru ca tot am vorbit de antreprenoriat in ultimul timp am gasit un articol care domoleste verva multora. Nu esti antreprenor daca ai o idee si vrei tu sa fii antreprenor. Nu esti antreprenor daca lucrezi la un angajator (sorry to say it). Si capacitatea ta de a te expune la risc nu face din tine un Harap Alb.

You’re Not an Entrepreneur

I am officially taking the word “entrepreneur” away from you.

In the sublime and ever-so-fitting phrasing of Inigo Montoya, “You keep using that word. I do not think it means what you think it means.”

Over the past few years, more than a few of you have irresponsibly commandeered the term “entrepreneur” and used it in wholly inappropriate situations. It’s as though you’re afraid to say something simple, such as “I’m working on an idea,” or “I’ve got a side project,” instead announcing to the world, “I’m an entrepreneur!”

Making a sandwich does not make you a chef. Babysitting does not make you a parent. Changing your girlfriend’s oil does not make you a mechanic.

If you have no capital, no employees, and no product, but you DO have another job working for someone else (or if you’re a full-time college student), you’re not an entrepreneur.

I’ve worked for entrepreneurs quite a bit over the past 12 years. They’re hustlers, jugglers, madmen, egomaniacs, people who desperately attempt to build empires on little money and less time. I would never want to be one, but if you want to, more power to you. But here’s the thing: Those entrepreneurs go through hell to do what they do. You can’t take their title and apply it to yourself just because you want to belong to that club.

Jean-Baptiste Say is the French economist who is credited with creating this poor, abused word a couple hundred years ago. According to Say, an entrepreneur is “one who undertakes an enterprise… acting as intermediary between capital and labor.”

“Undertakes an enterprise.” That’s setting yourself up as the performer of the task at hand, a.k.a. running a business. “Acting as an intermediary between capital and labour.” That means you took someone’s money — generally, startup money in a round of funding, something significant enough to have to report to the government — and you’re using that money to build a product with other people. You’re not the capital per se, and you’re not the labor per se; the entrepreneur is the idea-man and the intermediary.

Let’s do a couple lists. People like lists.

Things that, in some combination, qualify as “enterprise, capital, and labor” and make you an entrepreneur:

You have a legally recognized company with a name and maybe an office.

You have a staff.

Someone (customers or VCs/angels) gave you money for your idea (or you’re actively trying to get money from customers/angles/VCs).

You have a business plan. Written down. With honest-to-god numbers on it.

You have or are actively building a product that others will use.

You are assuming a huge risk (financial, career, personal if you’re employing or taking money from friends or family) and are ultimately solely responsible for the success or failure of your business.
Things that are cool but that don’t necessarily, in and of themselves make you an entrepreneur:
You work a lot.

You take risks.

You have an idea.

You’re not employed by someone else (or you’re underemployed).

You’re tinkering with a project when you have time for it.

You advise or give money to people with businesses of their own.

You have connections and influence in your market.

You drew up articles of incorporation or have an LLP/LLC.

You have a website.

You have an app.

You have a business card that says you’re the CEO/founder.

You want to be an entrepreneur.

Let me make it perfectly clear: There is nothing wrong with having an idea, working on a side project, or wanting to be an entrepreneur.

There is something wrong for posing as something you’re not.

If you’re not an entrepreneur, you might be:

Designing a new product.

Developing a new idea.

Looking for funding.

Looking for a partner/co-founder/developer/CEO.

Working on an app.

Working on a side project.

All of these things are awesome, and they’re the first step on the path to becoming an entrepreneur.

If you’ve been calling yourself an entrepreneur and are offended by this post because you don’t meet my (or some French economist’s) definition of an entrepreneur, don’t get pissy with me (or the French economist). It’s a complete waste of time.

Get back on the path, keep working on your ideas and projects, get funding, quit your day job, and be an entrepreneur.

I wish you the best of success and look forward to hearing about your company and products.

E greu sa gasesti un mix bun

2010-12-02T10:31:00.000-08:00

Nu am mai avut timp sa scriu pe blog, mea culpa! Dar trecem la subiect.
In ultimul timp am avut oportunitatea, sansa, marea onoare si privilgiul sa lucrez alaturi de Cristi Manafu, o persoana care da 95% din ce are. In 5% mai si doarme...
Am fost implicata in proiectul antreprenori.netcamp.ro si am luat interviuri la majoritatea antreprenorilor care apar pe site. Acum pe bune, cine mai are o astfel de sansa (inafara de Cristi). Am vorbit cu oameni care din doua propozitii iti ridica moralul si te faceau sa crezi ca totul e posibil, ca nu exista "nu", sunt mereu solutii, doar problema trebuie enuntata corect. Oameni modesti, cu bun simt, dar care isi recunoasteau meritele. Absolut toti cei pe care i-am intervievat m-au uimit prin ceva aparte: Orlando Nicoara prin prestanta, Dragos Manac prin eleganta, Florin Grozea prin profesionalism, Dorin Boerescu prin cunostinte, Alex Ghise prin putere, Alex Lapusan prin hotarare, Marius Ghenea prin inteligenta, George Lemnaru prin dedicare si Vlad Stan prin energie. Cand timp de doua saptamani ai un coktail din toate cele de mai sus, vrei sa ceri mai mult de la tine, iti spui ca a sta seara pe youtube nu e relaxare ci e pierdere de timp. Ajungi sa fii in competitie cu tine, tu fiind singurul judecator iar eu sunt unul extrem de critic (prietenii stiu).
NetCamp pentru mine este agonie si extaz. Life is a pitch a fost un teasing in acest sens. Astept momentul in care voi trai gustul coktailului insa ma uit cu teama spre momentul in care, dupa NetCamp, partile componente se vor risipi... pentru mine. Dar sper ca eu sa raman totusi in ritmurile antreprenoriatului. Altfel, mai devreme sau mai tarziu o sa ma dau cu capul de pereti!

Vlad Stan (Life is a pitch) from ReFresh.Ro on Vimeo.

Dragos Roua (Life is a pitch) from ReFresh.Ro on Vimeo.

Manifest pentru antreprenoriatul online!

2010-11-23T01:11:00.000-08:00

Sunt foarte mandra de mine, dar MAI important decat atat, sunt foarte motivata acum pentru antreprenoriat online.
Primul impuls de motivare dar in acelasi timp si slap over the face cu realism vine din partea lui Orlando Nicoara. Unul din cei mai inteligenti si respectabili oameni pe care i-am intalnit!

Merg si eu la Erika!

2010-11-17T00:36:00.000-08:00

Eu merg si sustin evenimentul.

Un concert caritabil pentru Erika, unde vor canta Parazitii si Vita de Vie, unde va fi trupa de teatru Passe Partout/Dan Puric. Iar seara va fi prezentata de Cabral.

Mai multe detalii pe blogul lui Cabral.

Alo? Vodafone? N-am chef!...

2010-11-13T10:52:00.000-08:00

In 2008, il descoperisem pe Iulian Enache, bun prieten al Premium Communication. Puteam sa citesc blogul lui fara grija, razand in hohote, cu transpiratii si lacrimi; colegii mei intelegeau si ma priveau zambind, gandindu-se ca si ei au ras sau vor rade cu aceeasi pofta la ce a mai scris Enache. Imi aduc aminte un episod in care Enache povestea cum s-a certat cu o tuta de la RDS. Ca sa reflecte mai bine situatia, a desenat-o ca pe o mica Mona Lisa in paint si a pus-o si pe pagina lui din flick.

Avand aceasta lectura in spate, in momentul in care am avut o "neintelegere" cu cei de la Vodafone am stiu ca trebuie sa o impartasesc.

Conform legii emise prin vara, persoanele care au fost intr-atat de fraiere incat sa nu isi ia un telefon gratuit sau alte gratuitati impreuna cu abonamentul, pot sa isi inchida abonamentul fara niciun fel de alt cost. Cum eu nu mai aveam job, nu imi mai permiteam sa platesc abonamentul. M-am dus la un Vodafone si:

- Buna ziua! As dori sa imi inchid abonamentul.

- Bine! Va costa: pai 150 ar costa in mod normal dar pentru ca au trecut 3 luni de atunci, scadem x, inmultim cu y si deci mai aveti 120 eur.

- Conform noii legi, pentru ca nu am luat nimic subventionat de la Vodafone, pot sa il inchid fara costuri suplimentare.

- A, da... am auzit ceva de asta... dar sa stiti ca nu puteti! Am mai avut un client care a vrut asta si nu s-a putut dar nu-mi aduc aminte de ce... :|

Astept 40 de minute....

- Multumim ca ati asteptat. Din pacate nu puteti sa va inchideti abonamentul fara costuri pentru ca ati beneficiat de un produs special din partea noastra. Ati beneficiat de o oferta speciala de abonament.

- Auzi, nu te supara, dar chiar nu-mi curge scuipat din gura! Macar de o oferta speciala pot sa ma agat, daca nu mi-am luat telefon. In plus e vorba de servicii. Si chiar daca era sa iau un produs subventionat, as fi platit valoarea care a ramas de plata si tot am fi inchis contractul pe SERVICII fara costuri suplimentare!!!

- Daca vreti puteti sa faceti o cerere...

L-am pus pe baiatul ala sa imi printeze codul de lege, am scris o cerere cu paragrafe din lege, coerenta, cu argumente... Dupa mai bine de 30 de zile ... am primit raspunsul de mai jos.

Acum spuneti-mi... voi cum ati reactiona?

Mai ales dupa ce sunasem eu, dupa 30 de zile la Vodafone sa intreb care e raspunsul la solicitare si mi-a raspuns un tip care mi-a zis: "Bai, stii ce? Eu azi n-am chef sa muncesc... Chiar nu am chef sa muncesc!"

Nai vs Clarinet.... Nai! Nai! Nai!

2010-11-12T13:37:00.000-08:00

Multumesc lui Cristi Manafu pentru invitatia la Jazz in the City, concertul lui Damian Draghici si Diane Schuur.

Absolut genial, foarte multe momente ce meritau aplaudate. Si chiar au fost foarte multe aplauze.

Nu as fi crezut, dar naiul chiar mi s-a parut ca suna mai bine decat un clarinet in jazz. Ma simteam mult mai bine si ascultam mult mai bine muzica cand canta Damian Draghici decat Eddie Daniels, care, don't get me wrong, e talentat... dar nu prea, cum ar spune "un bun prieten".

Intr-adevar, au plecat destul de multi in timpul concertului, dar unora nu le place jazz-ul. Mie mi-a placut enorm, si am admirat-o pe Diane Schuur pentru felul in care simte muzica si o traieste. Ea e oarba din nastere, nu stie modele comportamentale, nu a dobandit nimic prin imitaie decat inflexiunile vocii. Comportamentul ei reflecta ce vrem noi de multe ori sa facem dar ne e rusine de societate: se bucura de muzica si flutura din maini si da din picioare! Chiar se juca cantand. Iar vocea... atinge note foarte inalte (poate nu chiar ca in the good days, dar oricum, foarte sus tinute) dar timbrul ei, din punctul meu de vedere, e asa cum trebuie sa fie o voce de jazz. Timbrul lui Billie Holiday este incomparabil si de aceea o sa raman fidela ei. :)

Damian Draghici a tinut si un discurs cam de 10 minute in care a povestit incursiunea lui in muzica, cum de fiecare data jazz-ul ii dadea tarcoale si el il ignora pentru ca, dupa cum a recunoscut, cultura lui tiganeasca l-a invatat valoarea banilor, prin urmare a cantat lucruri profitabile. Insa s-a intors la jazz si foarte bine a facut pentru ca il canta EXCEPTIOANAL!

Jazz you till the end of time!

2010-11-05T04:22:00.000-07:00

Va amintiti toate studiile alea de:

- Muzica lui Mozart te ajuta sa lucrezi mai bine la matematica

- Queen te ajuta sa fii creativ

- Rock-ul, Jazz-ul si muzica clasica e pentru oamenii cu un IQ mai ridicat

- copii care asculta muzica clasica din burtica mamicilor devin mai destepti si isi dezvolta ceva (nu mai stiu ce)

Asa m-am simtit eu in ultimele doua zile. Mai exact, de cand am observat ca odata ce deschis Pro FM Jazz automat inchid si facebook si youtube si incep sa fac ceva productiv. Si chiar ma sustine muzica. Ieri a fost un moment minunat cand, atunci cand am deschis radioul, canta Billie Holiday (pentru cei care nu ma prea urmaresc, e vocea mea preferata de jazz - curios, eu nu urmaresc cati vizitatori am pe blog) canta o melodie ceva de genul "embrase" dar nu mai stiu numele. Ceva legat de imbratisare. Daca o stie careva sa imi spuna numele, va rog!

Am avut niste saptamani pline si frumoase pentru ca au fost pline. Sper sa tot am asa. Mai ales ca am fost la Antreprenori, back to business! despre care o sa scriu mai tarziu, dar am avut oricum destul de multa treaba. Jazz-ul a reusit sa imi dea inca energie sa pocnesc din degete in timp ce merg prin casa, sa iau un ziar sau carte sa mai citesc, sa fac ceva pentru mine, sa mai scriu ceva pe diverse canale (de comunicare).

Am vrut foarte mult sa merg la Herbie Hancock. Nu am reusit in schimb am vazut niste inregistrari foarte bune pe iconcert.ro. Si acum urmeaza Jazz in the city. Am reusit sa ratez cele mai multe concerte de jazz fie pentru ca nu eram in Bucuresti, fie ca trebuia sa fiu in alta pare in Bucuresti, fie ca nu aveam bani. Pe Diana Krall am ratat-o pentru ca am aflat cine e dupa concert. Logic, de altfel...

De data asta, http://www.jazzinthecity.ro/ va aduce pe aceeasi scena pe domnul si doamna de mai jos. Adica domnul Damian Draghici, care va folosi un nai pentru a canta jazz (uite, asta nu prea o aud in mod uzual la PRO FM Jazz) si pe... discipola lui Dinah Washington... o doamna cu o voce extrem de controlata, curata, eleganta, joviala, plina de viata, molipsitoare si calda... Diana Schurr... si gata!

Profesionişti în comunicare!...Staţi calmi... :|

2010-10-29T02:58:00.000-07:00

În ultimul timp am intrat mai mult decât obişnuiesc pe site-uri de PR, pe bloguri ale unor oameni care au legătură cu domeniul PR, am fost la 3 conferințe pe social media în o săptămână... şi un lucru mi-a sărit în ochi şi, nu că nu l-aş fi văzut de când am dat la facultatea de Comunicare şi Relaii Publice, dar acum a început să mă calce pe nervi.

Categorii, secţiuni, întâlniri, discuţii pe subiectul "Ce greşeli fac PR-iştii". Şi de aici pregătiţi ouăle stricate şi roşiile, bocanci împuţiţi şi vorbele grele! Arhicunoscut e ARHI; pe scurt el nu are o părere bună despre oamenii din PR.

Dar de unde atât negativism direcţionat spre această profesie. Ei, nu cred că e vorba de negativism, ci mai mult starea pe care ţi-o dă critica, că tu eşti deştept şi celălalt, care ar trebui să fie deştept, e de fapt prost şi tu eşti cu atât mai deştept cu cât vezi ce prost e ăla.

Dar de ce noi?!? Pentru că noi suntem mai vizibili şi oamenii cu care vorbim sunt mai vizibili. Prin urmare orice greşeala este vizibilă şi taxată de două ori. Totodată, TOŢI (oameni din companii, jurnalişti, bloggeri şi în general cu oricine ai colabora în calitate de PR Manager) se aşteaptă ca tu să ştii tot despre industria despre care vorbeşti, tot despre PR, tot lexicul limbii române şi regulile gramaticale ale limbii române. Şi DAH! în mare parte trebuie să ştii toate astea cât mai bine. De unde vine atunci problema?

Din punctul meu de vedere, o imagine greşita este formată de acele companii care o pun pe secretară, fata-bună-la-toate, să facă şi ea treaba asta de PR, că a auzit şefu' că dă bine plus că vrea şi el să apară la ziar sau TV. Prin urmare fata scrie materiale (proaste ca structură, mesaj, conţinut şi cu greşeli gramaticale) şi le trimite în văzul lumii.

În al doilea rând, domeniul este reprezentat în cea mai mare parte de fete iar baieţii sunt plasaţi în general pe conturi "grele", "serioase", gen IT sau companii producătoare de... ceva serios. Fetele oricum au un nivel de autoritate/credibilitate scăzut, şi dacă mai face şi un eveniment cu baloane şi fundiţe (cum sunt majoritatea, normal!) atunci fata cam atât ştie să facă. Se uită că în domeniul acesta sunt şi femei precum Sorana Savu, Crenguţa Roşu, Iulia Tănase, Adriana Săftoiu care ştiu Comunicare, ştiu PR şi nu sunt "fetiţe din PR". De fapt sună a oximoron, nu? Şi în plus e al naibii de greu să înveţi tot despre un cont.

Eu lucrez acum pentru un producător de vinuri... mă scuzaţi, dar chiar îţi trebuie o viaţă să înveţi tot şi într-o conversaţie cu un specialist să nu întrebi la un moment dat ce înseamnă cutare lucru. Şi de fapt mi se pare normal să o faci. Nu poţi să ştii tot, nimeni nu ştie tot şi dacă susţine cineva asta, e un ignorant! Mi se pare normal să întrebi şi mi se pare prostesc să critici pe cineva că întreabă. Da, s-ar putea să te simţi superior, dar s-ar putea sa nu ai motive întemeiate.

Tragem linie şi concluzionăm. PR-ul este extrem de greu de definit. Mi s-a părut paradoxal că într-o meserie a cuvintelor, am invăţat la facultate aproximativ 10 definiţii ale "ştiinţei", "domeniului" şi niciuna nu era echivalentul celeilalte. Vor mai trece mulţi ani până când PR-ul va fi înţeles dar un lucru sa fie clar: în acest moment aceasta meserie este practicata de oameni care nu au studii in domeniu si nici experienţă relevantă. Iar aceşti oameni nu sunt profesionişti. Dar confuzia se crează şi oricum e mai fun aşa, nu? Pentru că putem să fim critici.

Nu am o rezolvare. Să spun că ar trebui ca profesioniştii să se disocieze, să lucreze cu publicurile lor pentru ca aceştia să perceapă diferenţa? It's not gonna happen!

Brilliant!

2010-10-23T11:45:00.000-07:00

SEM, SEO, PPC, business online, business angel, NETCAMP...

2010-10-21T12:30:00.000-07:00

~Imi e dor de laptopul meeeeuuu! De diacriticile mele si de tastele mele si de documentele mele. Copii, cand va strangeti incarcatoarele sa nu compactati firele de la incarcator cum face Gheorghele din mine (numele este generic!). Pentru ca eu le-am strans MAXIM am zis si mi s-au taiat si acum nu pot sa imi incarc laptopul deci e pe post de masuta de cafea, vorba lui Kremer. Aveam o frustrare si trebuia sa explic de ce nu mai scriu cu diacritice.~

Astazi am avut o zi pliiiina dar am inceput-o frumos. Incep sa calc pe un teritoriu care nu as fi crezut ca ma poate tine treaza: web si online. Si aici nu vorbesc de twitter, facebook, youtube sau alte site-uri care ma fura cu povesti. Adica vorbesc si despre ele dar in alti termeni.

Saptamana trecuta am fost la o conferinta in Orange Concept Store despre SEO si PPC. Cand m-am inscris la conferinta nu stiam foarte bine ce inseamna SEO si deloc PPC. Am plecat de acolo mult mai imbogatita cu ajutorul lui Ionut Muntean, Vlad Andries si Diana de la ISEON. Acum stiu nu numai ce inseamna SEO si SEM si PPC dar stiu si ce presupun, ce rezultate au, cum pot fi exploatate. Si desi era vreme ploaioasa, frig si urat, nu mi-a venit sa casc.

Apoi lucrurile au continuat in timpul saptamanii cand doi prieteni mi-au spus ca vor sa isi faca un business online. Saritoare si libera cu sunt, am convenit sa le scriu eu planul de afaceri.

Si astazi (vineri) am fost la Open Coffee, la Vintage Pub, unde C. Manafu a organizat o conferinta premergatoare a NetCamp. Abia astept NetCamp despre care voi vorbi mai multe. In esenta, la evenimentul asta, vezi toate stadiile, toate lucrurile bune si greselile posibile pe care poti sa le faci pentru ca inveti de la cum sa-ti pitch-uiesti ideea, cum sa ii dai viata, sa o faci reala, cum sa o ingrijesti, cum sa o vinzi, si alte "aplicatii" pe care poti sa le faci (adica este si o sectione MobilDev).

In link vedeti si cine au fost vorbitorii. In a nut shell, un business online nu inseamna o idee geniala, inseamna spate legal si contabilitate, inseamna plan de business pus coerent pe hartie (si, trust my word for it, un plan nu se scrie in 5 pagini, aka sinopsis), inseamna cunostinte in domeniu si daca nu cunosti, asculta cat mai multi oameni care cunosc. In plus sa nu te astepti ca oamenii (vizitatorii) sa pice in fund la ideea ta sau sa fie activi pe site (gen cont sau sa participe cu altceva decat cu commenturi anonime care iti aduc aminte ca trebuie sa faci o vizita la neamuri).

Si iar imi aduc aminte ce a zis un profesor: ai, n-ai chef, te asezi la masa de lucru!

Coco II

2010-10-21T08:17:00.000-07:00

Secventa de interviu din WOW, de care am povestit, dar pentru ca o promovez pe Coco, e "default" ca imaginea sa fie si pe blogul meu.

Fetita asta nu cred ca constientizeaza semnificatia pe care o poarta pasiunea ei.

Coco

2010-10-20T04:19:00.000-07:00

Acum 8 ani aveam 16 ani... uf, a trecut mult timp, am evoluat, am invatat... La 16 ani intram la liceu. Dupa ani de pregatire si chin la matematica si romana... si geografie dar acolo nu a fost chin, am dat in final examenul de capacitate, alias capacul. :) Prima zi de liceu, eu in uniforma liceului, de culoarea sobolanului si textura sacului de rafie, cu parul impletit spic si pantofi luati noi.
Erau cativa fosti colegi din generala, ne cautam diriginta, aveam emotii, chicoteam cand au pus imnul Romaniei. In clasa ne masuram fiecare, ne cautam locuri in banci, aveam acel sentiment ca incepe o noua etapa.
Asta faceam eu la 16 ani, la fel ca foarte multi altii.

Crina Coco Popescu a urcat in schimb pe cel mai inalt vulcan din lume (No, cati dintre noi aveau pe to do list asta?) plus "Până acum am adunat în palmares cinci vârfuri din Seven Summits şi şase din Volcanic Seven Summits. Plus şase recorduri în alpinism! Şi toate acestea la doar 16 ani" si pe 2011 urmeaza Everest. Dupa... habar n-am, dar Terra nu stiu ce mai are de oferit...
Am intalnit-o pe COCO la WOW. Inainte sa vorbeasca, a fost prezentat un film cu reusitele Romaniei, cu Nadia, cand lua prima nota de 10 din istoria gimnasticii. Erau momente, dupa cum spune Cristian Topescu, cand Romania nu se multumea cu locul doi si eram recunoscuti in lume pentru rezultatele mari si ambitia noastra.
Putem fi din nou asa dar este nevoie de ajutorul tuturor ca acele valori, ambitii, sa iasa la suprafata sa fie cunoscute si sa poarte drapelul Romaniei mai departe. Romania sa isi promoveze din nou valorile si nu greselile, pentru ca ei sunt brandul nostru de tara, si daca vreti un simbol pentru asta, acela este drapelul tarii pe care COCO il arata pe varful fiecarui munte sau vulcan cucerit!

Are nevoie sa mai stranga fonduri sau materiale pentru expeditia sa astfel incat sa fie prima femeie alpinist EVER care sa cucereasca Seven Summits si Volcanic Seven Summits. Si ca la anul sa cucereasca Everestul. Voi ce spuneti, pentru o fata de 17 ani e bine... nu? Va dau un link catre blogul ei, unde spune de ce are nevoie si conturile la care puteti transfera bani.
DACA NU INTRATI PE SITE JUR CA N-AVETI INIMA!!!

Acum, pe bune!

WOW a fost UAU!

2010-10-14T14:36:00.000-07:00

Astăzi am fost la WOW. Cea mai frumoasă conferință la care am fost vreodată. Sunt foarte multe lucruri de spus și mâine o să revin cu detalii despre cine ce a spus.

În seara asta vreau numai să apreciez faptul că nu s-a mers pe ceva plictisitor gen ce și cum comunică femeile pe web, cine comunică sau studii de caz. Ci a fost o libertate de exprimare (datorată felului în care a ordonat lucrurile Manafu. Bravo!) care a făcut posibilă acoperirea mai multor arii; de la filosofice (Cristina Bazavan) la psihologice (Andrei Roșca), de la motivare emoțională (Alina Zara) la inspirațional (Coco).

Una peste alta, ce am înțeles eu este că Web-ul este numai o altă cale prin care femeile se exprimă și fac lucruri. Asta au făcut tot timpul: s-au exprimat și s-au implicat. Dar acum au un canal care le oferă vizibilitate, care le ajută să ducă mesajul și cauza mai departe și care evidențiază/stau ca dovadă a importanței activității lor pentru mediul înconjurător.

Cred că trebuie comunicat mai departe, printr-un WOW 2, pentru că așa femeile, dar nu numai, vor avea modele, vor vedea că poți face mai multe, chiar și singur (sau aparent singur), că dacă vorbești tare s-ar putea să se alăture mai mulți. Poate WOW va trece de planul Web și asta am văzut că face deja, spre exemplu cu Coco. Poate va combate ceea ce foarte bine a surprins Andrei Roșca în prezentarea sa: piedicile mentale pe care femeile și le pun.

Atunci când te simți puternică, chiar ești, și nimeni nu se va pune în calea ta pentru că toți apreciază o femeie hotărâtă (poate doar proștii nu, dar vorba lui Badea, ăia trebuie să moară).

Astăzi am trăit într-o Românie foarte bună! Iar în seara asta ascult nocturnele lui Chopin.

Ladies first!

2010-10-12T05:31:00.000-07:00

În penultimul număr Decât o revistă tema principală viza viitorul României din mâinile femeilor tinere, cele care au o serie de activități menite să urce România prin ajutor, prin promovare, prin acțiune. Că am fost întristată la comentariile pe care le-am citit pe marginea temei e un understatement. De ce sunt femeile băgate în seama? Cine sunt alea despre care vorbește revista? (dacă nu știi informează-te, că ăsta e scopul unei reviste...) Mare lucru fac și tutele astea... rahatul bici și pocnește. Percepția asupra capacității femeilor de a mișca ceva în România este încă extrem de negativă. Și se pare că nu e deloc redundant sau sexist să promovezi ce fac femeile din România. Redundant ar fi să promovezi ce fac bărbații, nu? Și din aceste două ultime fraze ne dăm seama că mai e mult de muncă.

Următorul pas în promovarea femeilor profesioniste este făcut de EVENSYS prin evenimentul Women on Web. Ca să ajungeți la site-ul evenimentului, dați clic pe banner-ul din dreapta. Am onoarea să particip la eveniment și sunt extrem de curioasă care vor fi comentariile atât din cadrul evenimentului cât și după.

Am observat însă două publicuri (cuvântul este corect!) în ceea ce privește topicul „femei” în România. Cel care citește Decât o Revistă cu zâmbetul pe față și speranța că România e în mâini delicate și cel care comentează negativ la orice încercare de a spune că femeile sunt capabile. Cel care se interesează sau află despre WOW, care știe măcar 2-3 nume dintre speakerii WOW și cei care își bat femeia în cap cu giaca, în tramvai, întrebându-le dacă mai au bani (asta am văzut ieri în tramvai).

Normal, WOW nu se adresează categoriei din urmă poate pentru simplu fapt că noțiunea de NET se reduce la MESS, HI5 și poate Libertatea și Click în ediție on-line. Dar până una alta Oana Raluca Brătilă care a comunicat pentru Let's do it România!, care a apărut în Decât o revistă și care este speaker la WOW, a reușit să adune oameni din toate publicurile.

În caz că nu ajungeți la eveniment, puteți asculta întreaga transmisiune LIVE, joi orele 14:00 la Radio Lynx.

Morgen? Blifat!

2010-10-05T23:57:00.002-07:00

Cotidianul pare a fi un subiect de maxim interes oricând pentru cultura românească. Oricând din cotidian, românul pare să poată extragă umorul, morala, tragicul... Un mic eveniment poate face și desface vieți iar în acele momente mi se pare că trăsăturile unui caracter și trăirile se adâncesc. Nu se exteriorizează dar sunt trăite mai intens, simbolistica se acutizează iar din acel moment spectatorul, martorul poate să rezoneze sau nu.

Săptămâna aceasta am văzut filmul „Morgen” care rulează acum la cinema și piesa de teatru „Blifat” de la Odeon. Ambele aveau în comun acest scenariu al cotidianului deranjat de un element care face și desface. La ambele am fost cu niște prieteni.

Morgen prezintă viața cotidiană a unui nene care locuiește într-un sat lângă granița cu Ungaria. Elementul care perturbă cotidianul este un turc care vrea să treacă granița la unguri ca în final să ajungă în Germania la familia lui. Nenea îl ia pe turc în casa lui și încearcă să îl treacă granița. Sunt unele momente comice dar multe momente care se vor dramatice, cu subînțeles, dar care pe mine nu m-au atins. Multe momente de așteptare, veghe aș putea spune, pentru ca în final să se termine în coadă de pește. Eu sunt un fan al filmelor românești iar iubirea mea a început odată cu „Marfa și banii”.

Însă genul astă de film unde stare de veghe și ceafa unuia sunt părțile preponderente iar finalul mă lasă în derivă mă enervează pentru că lasă impresia că vor să fie mai mult decât de fapt sunt. Prietenilor le-a plăcut foarte mult.

Aseară am fost la Blifat. Piesa de teatru prezintă viața cotidiană a unei familii (părinții și trei copii - unu mic, una mijlocie și unu mare). Sunt aspectele alea pe care le trăim cu toții, când găsești hainele fratelui la tine în dulap, când vă certați că nu aveți intimitate, „Masa e gata în 5 minute”. Acum depinde de la familie la familie, unii se pot regăsi mai mult, unii mai puțin. Elementul care face și desface e cel mic, care spune la un moment dat tot ce știe el despre membrii familiei. Multe momente nostime, personaje savuroase, secvențe din realitate duse la extrem și morala: în familie contează comunicarea!

Fiecare membru al familiei își dorea să vorbească cu cineva dar varianta că ar putea vorbi cu cineva din familie nu se ivea în mintea nimănui. Neexistând comunicare, se adunau frustrări, ciudă, dorința și mai mare de intimitate. Mie mi-a plăcut piesa, prietenilor nu le-a plăcut.

Îi mulțumesc mamei că ne-a dovedit ce mult înseamnă să comunici, să privești lucrurile cu umor, că ne-a pus pe primul loc și suntem o familie unită și ne putem pune baza oricând în celălalt. Am învățat că oricând ai o problemă, a ta sau cu celălalt, să nu o ții în tine că se-mpute. Și așa vei fi și tu și familia din care faci parte, sănătoasă.

Let's ride it, România!

2010-09-24T00:06:00.000-07:00

Ce mai fac în ultimul timp? Sport. Dar nu orice fel, ci genul care îți face bătături în palmă.

Mai exact fac școala moto. Ruptură de logică? Să vă explic...

Într-o dimineață, ascultând Radio Guerrilla aud că urmează concursul Car Idol, unde trebuie să cânți o piesă și câștigi ceva. Pentru ziua respectivă aveai de ales între un curs de perfecționare moto și școala moto. Cum avusesem o discuție cu prietenul meu cu o seară înainte, am zis să îi fac un cadou și să îi iau cursul de perfecționare, el fiind pasionat de viața pe doo roți.

Și încep să lălăi la radio Jamiroquai, Virtual Insanity, și câștig premiul. Vaaaai, ce cadou frumos... ce pupături și mulțumiri. I love you too, beibi!

Numai că pentru a face acel curs ai nevoie de motor... ceea ce noi nu aveam. Așa că oamenii au fost extrem de amabili și am putut schimba premiul în școala moto pentru mine. :D

Da, cea cu Ugs pe motor sunt eu...

Și de ce fac sport și bătături în palmă? Pentru că acel model în particular are o accelerație foaaarte dificilă, pe care nu o pot ține constant și dacă vreau să mai și îndrept ghidonul... îmi lucrez toți mușchii care ar putea avea legătură cu mâinile, inclusiv cei faciali.

Dar este extrem de relaxant și asta face cumva să fie un paradox. Deși spun că e relaxant, trebuie să te concentrezi tot timpul: să fii atent cum ții mâinile pe ghidon, ce parte din talpă este pe scăriță, poziția spatelui, să te uiți mereu la următorul obstacol și nu la cel de care tocmai treci, să apeși cu piciorul sau corpul când, cum, unde trebuie.

Eu fac la ElitMoto iar Mircea și Claudiu sunt foarte de treabă. Îți zic ce și cum să faci (nu întotdeauna îți spun și de ce, dar am aflat singură logica fiecărei mișcări și mi-a rămas în minte) și mai ales ce să nu faci. Spre exemplu să pui cu frână cu frâna de mână (sorry) în curbă. Deși primul meu instinct ăsta a fost, mi-am adus aminte și nu am făcut-o.

În week-end-ul ăsta, pentru că nu am nicio ședință, mă duc să mă plimb cu bicla prin Herăstrău. Vă recomand. Asta după „Let's do it Romania!"

Am intrat prima la master!!!

2010-09-23T06:23:00.001-07:00

Prima pe lista, cu cea mai mare notă, 9.30 și normal, la buget! Masteratul se numește „Management și Comunicare în Afaceri” și este în cadrul SNSPA.

Așa că dacă viitorii posibili angajatori mai oscilează, DON'T!

Master.... check!

2010-09-20T13:14:00.000-07:00

După o pungă de junk food și o cană de cafea m-a luat cheful de blog. Nu am scris de ceva vreme pe blog pentru că m-am pregătit pentru admiterea la master. Astăzi a fost interviul, totul a decurs bine și acum nu îmi mai fac mustrări de conștiință că scriu pe blog. :)

Experiența de la interviu a fost extrem de plăcută. În comisie a fost un profesor despre care am vorbit în unul din primele posturi de pe blog și care ne spunea la un curs că fie că avem sau nu chef, trebuie să ne așezăm la masa de lucru și cheful poate va veni, dar este important să începi lucrul dintr-un loc.

După cum spuneam, e blogul meu și dacă mă bucur de ceva am să scriu! Acest profesor m-a încurajat dându-mi extrem de valorosul feedback, printre care mi-a spus că sunt foarte inteligentă și că am un discurs foarte bine structurat. Chiar și în cazul în care primești un feedback negativ și îți stă în gât, e mai bine să îl primești decât să nu îl primești deloc.

Nu mai am idei acum. Mă duc să-mi pun ceai în cană și să dorm. Între timp, here is a good night song:

Băieții s-au întors pe treaba lor! (The boys are back in town!)

2010-09-04T12:54:00.000-07:00

Astăzi am fost pe poligon, la prima ședinta pe moto. It was greaaat! Dar am fost și la cinema și am văzut The Expandables.
Îmi era dor de un film old scool de actiune, cum numai Stallone putea sa facă. Și în caz că vă îndoiți de capacitățile lui regizorale, nu o faceți. E prea tare! (Expresia se potrivește contextului). Adică din primele 10 min. ești cu genunchii la gură și exclami fără să vrei un „Uaaaaaauuuuu!”. Niște efecte de mai mare dragul, dar FOARTE VIOLENT!
Plot-ul era... un pretext pentru film, sincer. Adică o echipă de mercenari nobili este solicitată pentru o misiune. Misiunea se dovedește a fi prea riscanta, deci echipa condusa de Stallone renunță. Dar intervine fata și scopul suprem.
Am trăit cumva în două lumi în timpul vizionării. Pe de-o parte efectele mă furau și fascinau și pe de altă parte erau glume ironice care făceau trimitere la fapte reale. Gen: Schwarzenegger vrea sa fie presedinte; tipa țipă „This is not your war!” numai că Rocky nu mai spune „'T'is now!”. Și alte glumițe care piperează acțiunea.
Unele persoane cu care am fost la film s-au amuzat mai mult ca faceam umbre pe ecran la sfarsitul filmului, însă mie îmi lipsea un film cu bătăi. Un film cu bărbați preponderent e mai reconfortant decât unul cu tipe.

Hopa sus!

2010-08-31T00:25:00.000-07:00

Fara comentarii de prisos, ultimul articol al Andreei Marin din Business Woman.

Nu exista nu se poate

de Andreea Marin Banica
De-a lungul timpului, am avut o singura problema. Aceasta nu a fost concurenta, fiindca nu prea am avut o concurenta care sa-mi creeze angoase – si nu o spun deloc cu infatuare.

Mi-am gasit si mi-am creat propriul drum. Problema intervine atunci cand vrei sa-ti definesti o identitate si vrei sa te faci inteles, cand speri ca limbajul tau sa ajunga la sufletul celor care te asculta.

M-am delimitat de… lumea in care traiesc, sa spun asa, nefiind o persoana mondena. La inceput, mi se spunea ca e o grava greseala: "Nu ai cum sa traiesti intr-un astfel de mediu daca nu iesi saptamanal la cinci-sase actiuni de acest gen, daca nu esti snob, daca nu inveti sa discuti despre lucruri banale". "Fii isteata, sunt lucruri plictisitoare, dar de pe urma carora poti profita".
Ei bine, am refuzat sa fac ce nu simt. Merg intr-un loc doar daca am ce sa fac acolo concret, vorbesc doar daca am ceva de spus. Cuvintele nu-mi sunt de folos decat atunci cand exprima ceva. Prefer, altfel, sa tac si sa gasesc locul potrivit mie. E o problema de principiu: intre stimul si raspuns, intotdeauna exista in viata puterea de a alege. Eu asta am ales.

La prima vedere, a fost un dezavantaj, in sensul ca nu-mi faceam destule… relatii, sa spun, in aceasta lume. Reversul medaliei insa a fost unul pe care nu l-am prevazut. Acum am inteles ca discretia e o atitudine cu sorti de izbanda, dar pe termen lung. Nu e nevoie sa tipi, ca sa fii auzit.

Snobismul, goana dupa imagine, superficialitatea – toate acestea imi creeaza repulsie si ma fac sa ma retrag in propria cochilie. Nu-mi doresc sa fiu parte dintr-o astfel de lume, oricate beneficii materiale m-ar ocoli, pentru ca nu sunt, in acest punct, capabila de adaptare. O poveste de departe imi aduce zambetul pe buze si ma face sa cred ca nu gresesc.

Regele Pedro al Braziliei se hotaraste sa ridice primul spital public, lansand un apel pentru a strange fonduri. Dar "oamenii grei" nu raspund acestei chemari. Regele nu se lasa si recurge la o stratagema. Anuntul sau suna astfel: "Cine va da un milion de pesos va primi titlul de Duce, pentru jumatate de milion esti numit Conte, o suta de mii de pesos inseamna titlul de Baron". Ca prin minune, fondurile s-au strans foarte repede. La dezvelirea placii de inaugurare, toti nobilii ce facusera donatii au putut citi urmatoarea inscriptie: "Acest spital a fost ridicat pentru cei suferinzi, din prostia si mandria omeneasca".

Am continuat sa cred intr-un principiu de la care nu abdic: acela ca lupti cel mai bine facandu-ti fara cusur propria munca. Fara a uza neaparat de dreptul la replica, ci alegand ca replica ta sa fie o noua realizare. Cred ca e cel mai bun raspuns pe care poti sa-l dai. Asa am mers inainte, asa sunt si astazi si asa voi ramane.

Cu ceva timp in urma, am fost invitata sa sustin un curs pe teme de comunicare in fata studentilor viitori jurnalisti. Recunosc, am avut un sentiment neobisnuit sa ma aflu de partea cealalta a catedrei, dar am primit cu bucurie ocazia sa impartasesc tainele meseriei, atat cat mi-a fost dat sa le patrund prin experienta proprie, cu cei care abia se aliniasera la start. Vedeam licarul de curiozitate din ochii lor si-mi aminteam de primii mei pasi in televiziune, de anii in care depozitam temeinic fiece sfat venit din partea profesionistilor ce mi-au devenit dascali la inceputuri. Acum era randul meu sa dau mai departe, si m-am aflat la un moment dat in dialog cu studentii pe tema principiilor dupa care m-am ghidat in munca mea, de-a lungul vremii. Sunt pilonii care au fost supusi nenumaratelor incercari si presiuni in cei 15 ani, dar care au rezistat tocmai in virtutea eficientei si justetei lor. Aceste principii formeaza un cod al meu, care se extinde si asupra celorlalte sfere ale vietii, si cine stie, poate va vor fi de folos voua, tinerelor aspirante la statutul de “business woman".

Nu exista "nu se poate"!
Pornesc de la ideea ca intotdeauna exista solutii. Atunci cand cred cu tarie intr-un proiect, imi pun tot sufletul in realizarea lui. Este ca un copil al meu, fata de care mi-am asumat niste riscuri si obligatii: sa-l cresc si sa-l pun pe picioare. Am clar in minte imaginea de final, unde vreau sa ajung, si nu accept ca produsul meu sa fie trunchiat, sau sa se transforme intr-o struto-camila, din cauza inertiilor celor din jur sau a propriilor mele slabiciuni. Imi demonstrez mie ca pot sa duc un lucru pana la capat, caci exact asta imi da masura priceperii si pasiunii mele in profesie. In alta ordine de idei, amintiti-va de celebra definitie a prostiei ca "incremenire in proiect", lansata de scriitorul si filozoful Gabriel Liiceanu. Si cine isi doreste sa se inroleze intr-o armata si asa destul de numeroasa?

"Suntem ceea ce facem in mod repetat. De aceea maiestria nu este un act, ci o deprindere." (Aristotel)
Formarea unor reflexe bune este esentiala in orice meserie. Pe vremuri, exista o traditie foarte sanatoasa, din pacate neglijata in ziua de azi, aceea a uceniciei pe langa un maestru. Menirea ei asta era: de a-ti forma anumite deprinderi prin asimilare, exercitiu, repetitie. Mana olarului priceput este ferma si oala iese perfecta, noi o admiram, dar numai el stie cate tone de lut a stricat pana sa ajunga sa modeleze din cateva miscari un obiect care se poate numi "vas" si nu altceva. Reflexele sunt bune si in viata de zi cu zi. Un om inteligent nu calca de doua ori pe aceeasi grebla. Si nici macar pe-o grebla pe care o vede pentru prima oara in ochi (si nu intre ochi). Evitarea greselilor este cel mai mare castig al exercitiului de "rodare".

Gandeste "castig/castig"
Ofera-i omului din fata ta sau celui care munceste cot la cot cu tine motivatia necesara de a intra in joc si a ramane alaturi de tine. Este o gandire pe termen lung, care da intotdeauna roade. Si nu trebuie sa fie o pacaleala: demersul in echipa chiar e firesc sa fie un castig de ambele parti! Cum altfel poti sa repeti alaturi de partenerul tau o experienta reusita?

Vezi clar prioritatile si respecta-le
Un plan de bataie bine intocmit este deja o treaba pe jumatate facuta. Canalizarea corecta a energiei te scuteste de bajbaiala si de o abordare haotica a sarcinilor, in care obiectivele cu adevarat importante sunt sufocate de cele secundare sau de moment. Risti sa nu mai fii coerent si sa uiti incotro ai pornit si de ce. Poti sa sari din subiect in subiect si din poveste in poveste doar daca esti Sheherezada si "prioritatea" ta este sa nu apuce sultanul sa-ti taie capul inainte sa vezi "zorii mijind".

Documentare inainte de spontaneitate
Pana si "spontanii" Jay Leno si Larry King isi fac sarguincios temele. Autosuficienta vine intotdeauna cu un dar perfid ascuns pe la spate: gafa. Oricat de iute iti merge mintea, pe un teren necunoscut vor functiona intotdeauna reguli pe care, mai mult ca sigur, ai omis sa le iei in calcul. Ca sa nu mai spun ca documentarea este o dovada de respect fata de interlocutor si o cale sigura de a-l atrage in dialog si a-l deschide catre tine. Imi amintesc cu cata placere urmaream meciurile de fotbal, pe vremea cand erau comentate de Cristian Topescu. Nu intelegeam mare lucru din ce se intampla cu "balonul rotund", dar stateam lipita de televizor pentru minunatele digresiuni pe care le facea despre tara gazda sau despre tara de origine, despre capitale, traditii si istoria locurilor de unde se faceau transmisiunile. Era ca o calatorie virtuala, din care reveneam vizibil imbogatita. Mi-e dor de acele meciuri din viata mea de copil…

Nu infrumuseta povestea, nu minti nici macar putintel
Atentie la subtilitati, nuante si omisiuni
Ei, daca nu poti si nu poti sa-ti reprimi meteahna infrumusetarii, mai bine schimba meseria. Cumpara-ti un birou din lemn masiv si fa-te scriitor. Altfel, vei fi prins cu mata-n sac. Ca se intampla azi, ca se intampla maine, adevarul va iesi vrand-nevrand la lumina si iti va zdruncina serios credibilitatea. Or, fara ea, nu-ti va deschide nimeni usa, nici daca vii cu o sorcova pasnica in prag. Iar accentele puse anapoda si omisiunile pot deturna complet sensul unui mesaj, al unei conversatii. De altfel, cine nu stie boala la moda in ziua de azi: vorbele scoase din context si interpretate dupa bunul plac al unora sau altora?

Nu te poti juca cu vietile oamenilor, nu crea eroi, descopera-i!
Nu intri cu bocancii in viata unui om, nici daca te stergi energic pe picioare. Vanatoarea de subiecte si jocul gratuit de dragul amuzamentului poate provoca seisme cat se poate de reale in viata unui om si in anturajul acestuia. Nu te poti crede Dumnezeu, nici daca ti-a iesit o data sau de doua ori jocul de-a papusarul. Exista lucruri mai presus de meserie, dar nu si peste omenie. Pe de alta parte, umfland personaje lipsite de substanta si insailandu-le peste noapte o mantie de Superman-i, risti sa cazi in derizoriu. Superman macar avea chilotii trasi peste nadragi. Aici insa te vei trezi ca lumea de pe strada arata cu degetul si striga: "Regele e gol!" Eroii adevarati exista si mai bine te asiguri ca ai suficienta pregatire si resurse pentru a-i descoperi si pune in lumina.

Nu-ti raporta calitatea muncii tale, nici daruirea pentru meserie, la salariu
Cand muncesti cu pasiune, nu-ti prea sta mintea la altceva. E pacat sa-ti reprimi entuziasmul si sa-ti refuzi sa cresti profesional din pricina banilor. Aprecierea si banul vin in timp, daca esti cinstit si dedicat in meserie.

Uita de ceas
Poti fi pasionat doar de la 8 pana la 4 dupa-amiaza, dupa care sa comuti spre altceva? Priviti la oamenii pe care ii admirati si pe care ii considerati un etalon in profesie, cititi-le biografiile si analizati-le memoriile. Veti descoperi nopti nedormite, idei indraznete si izbucniri de creativitate care nu pot fi indesate intre orele unui program standard. In viata, e un pret pentru fiecare izbanda.

Pune suflet! Vino in intampinarea vocatiei tale
Succesul e direct proportional cu daruirea ta
Este ca legea conservarii energiei. Cat investesti, atata se vede. Ai talent, cizeleaza-l, fa-l sa straluceasca, pune-l in valoare in fiecare demers al tau. Nu-l lasa sa zaca nefructificat, sa se astearna praful peste el. Cat despre succes, exista o vorba care spune ca el este 10% talent si 90% munca.

Crezi in tine, pastreaza-ti verticalitatea in orice conditii
"Nimeni nu va poate leza fara consimtamantul vostru" (Eleanor Roosevelt)
Un om demn inspira respect, isi cunoaste valoarea si nu abdica de la principiile fundamentale ce-l calauzesc in viata. Le poate cizela, fireste. Cel ce se lasa strivit si imputinat de presiunile exterioare ajunge sa-si insuseasca o constiinta de sclav. Se tradeaza pe sine insusi. Exista intotdeauna liberul arbitru si este alegerea noastra daca sa ne lasam sau nu ingenuncheati si umiliti.

"Ce se afla in urma noastra si ce se afla inaintea noastra sunt lucruri marunte fata de ceea ce se afla inauntrul nostru." (Oliver Wendell Holmes)
Este vorba sa nu devenim prizonieri ai unor amintiri despre cat de destepti si talentati am fost in clasa a 9-a, cand am luat o diploma si-o mentiune si doamna directoare ne-a laudat in fata liceului. Sau la extrema cealalta, sa construim castele in Spania, fantazand pe canapea cum o sa luam noi Marele Premiu si ce minunat o sa fie. Fireste ca e bine sa visezi, dar nu uita ca viata, cea adevarata, se desfasoara acum si aici, iar masura valorii tale iti este data de ceea ce faci in fiecare moment, si ai grija sa dai tot ce poti in fiecare clipa pe care o numesti "prezent". Si nimeni nu te poate instraina de ceea ce ai mai de pret – sufletul, mintea, bagajul de cunostinte. Omnia mea mecum porto (n.r. Tot ceea ce am duc cu mine).

Asculta si cauta sa intelegi inainte de a te face auzit, inteles
A asculta cere la fel de multa pricepere ca si a te lansa in exercitii retorice. Daca fiecare ar da ochii peste cap si ar vorbi in legea lui, n-ar mai exista dialog. Or comunicarea presupune un schimb de energii, o "citire" dincolo de cuvinte a tensiunilor si accentelor subtile exprimate prin voce si prin limbajul trupului. Daca stii sa asculti, vei sti si cum sa reactionezi adecvat si ce cuvinte sa alegi pentru a te face inteles mai bine. Nu risti sa dai cu oistea-n gard si nici sa vorbesti aiurea in tramvai. Mentorul meu, regizorul Valeriu Lazarov, mi-a inoculat constiinta faptului ca tacerea, capacitatea de a asculta cu interes este in munca mea mai pretioasa decat o mie de cuvinte. "Marea descoperire a micului ecran – e obsesia mea – nu este cuvantul, nici imaginea, ci tacerea. Nu exista un lucru mai formidabil si emotionant decat o tacere, cand ii adresezi unui om o intrebare si il vezi, il simti cum se gandeste" scria un alt monstru sacru al televiziunii, a carui carte mi-a fost biblie in meserie: Alexandru Stark. (volumul "Cuvinte si taceri")

Fii constient de performanta si de ambele sale posibile efecte asupra celorlalti
In sfarsit, esti aplaudat. Ai rupt tara-n doua, in sensul ca lumea s-a-mpartit in doua tabere: cei care te admira si cei care nu te suporta. Si unii, si ceilalti te vor dota cu etichete. Unii te vor numi "exceptional, sclipitor si genial", te vor urca pe un piedestal si iti vor pasa toate sarcinile. Ceilalti te vor invidia, te vor clasa drept "parvenit" sau "oportunist", iti vor vana greselile si vor sapa cu ravna sub acelasi podium pe care vremelnic ti se odihnesc picioarele. Important este sa-ti vezi de drumul tau si sa nu incremenesti nici in vanitate, nici in sentimente de descurajare. Destinatia ta trebuie sa fie una singura – urmatoarea performanta.

Nu sari etape in evolutia ta
"O calatorie de o mie de leghe incepe cu primul pas"
Salturile pe scara evolutiei sunt minunate, dar numai in povesti broasca se transforma direct in print, si nu fara interventii stiute din afara. Nu poti cladi ceva solid si durabil, daca nu pui caramida peste caramida. Prin bresele lasate se va plimba curentul, dand glas inconsistentei tale.
Nu-ti fa iluzii: mai devreme sau mai tarziu, chiar daca altii nu vor sti, tu vei simti sub presiunea propriilor lacune ca iti zboara pamantul de sub picioare. Si asta ai dorit, sa simti nesiguranta nisipurilor miscatoare?

Spune nu excesului!
Si nu ma refer aici la sex, shopping si ciocolata!

Fii deschis, o perceptie limitata poate insemna o realitate ignorata
Ideea preconceputa, cliseul in gandire sunt ochelarii de cal pe care ni-i pasam zilnic din comoditate si inertie. Nu poti fi atotstiutor, de aceea tine-ti ochii deschisi si mintea treaza. Viata te va surprinde mereu cu aspecte nebanuite si subiecte noi de explorat. Fii pregatit sa calatoresti si sa-ti largesti orizontul. Si in privinta necazurilor celor din jur, fii constient ca, daca te faci ca nu vezi, nu inseamna ca ele nu exista. Si nimeni nu are garantia ca lui nu i se poate intampla nimic.

Si daca nici un geniu nu o zice bine, atunci cine: "Problemele insemnate cu care ne confruntam nu pot fi rezolvate la acelasi nivel de gandire cu cel in care ne aflam cand le-am creat" – Albert Einstein.

Woman, control yourself!

2010-08-30T13:13:00.000-07:00

O scurtă idee, referitor la ce am mai spus: raportul dintre un eveniment minor (căruia noi îi putem da dimensiuni apocaliptice) și unul cu adevărat tragic (pierderea celor dragi). Și despre cum felul în care reacționăm la unele vești ne definește ca persoană.

http://www.linkedin.com/news?viewArticle=&articleID=182679996&gid=2054808&type=member&item=28337748&articleURL=http://www.cariereonline.ro/articol/robin-sharma-auto-controlul-momentele-dificile%3Futm_source%3DNL3008%26utm_campaign%3DRobinSharma&urlhash=tUan&goback=.gde_2054808_member_28337748

Just got f*cked up on that!

2010-08-28T06:43:00.000-07:00

De câte ori v-ați entuziasmat asupra unei idei, ați spus-o tuturor prietenilor după care timpul a trecut și ideea la fel. Tot entuziasmul a avut evoluția unui „Fââââssss!”.

Recunosc că mi s-a întâmplat, că m-am gândit foarte mult la profesorul de filosofie care ne-a spus că suntem un cimitir de proiecte. Nu poți să te risipești de fiecare dată dar e a naibii de dureros când o faci!

Am găsit un scurt articol despre un studiu care în esență spune că atunci când avem o idee, un plan, simplu fapt că spunem altora care este planul nostru oferă suficientă satisfacție creierului încât nu mai suntem atât de motivați să ducem ideea până la capăt.

Și e foarte logic: ai o idee genială,

- dacă o spui prietenilor, ei o să spună că ești super tare și ce idee mișto ai! Prin urmare orgoliul tău e periat și nu mai simți nevoia să duci ideea la bun sfârșit că deja se știeeee ce pui de geniu ești. Și când a trecut timpul și conștientizezi că nu ai îndeplinit ideea îți dai seama că ești brânză bună în burduf de câine. În consecință te demoralizezi, îți pierzi încrederea în propriile puteri.

- dacă nu îți spui ideea, te vei entuziasma singur (ca atunci când pregătești o petrecere surpriză) și vei dori să arăți ce deștept ești tu și că ești în stare. Prin urmare vei avea o reușită și încrederea în tine se va întări.

Să nu ne ascundem după deget, este foarte bine cunoscut faptul că suntem într-o constantă căutare de lăudători (căutăm să fim aprobați și plăcuți and it's killing us când cineva nu ne agrează - dacă noi admirăm persoana respectivă).

Prin urmare taci și fă! Și dacă tot trebuie să vorbești, spune ceea pe ce te bazezi, nu ce visezi! (I jost got f*cked up on that one!

Eu donez sânge

2010-08-24T07:09:00.001-07:00

Dragii mei,

M-am săturat de semnul exclamării, îndemnuri și porunci. Eu mă duc mâine să donez sânge la Spitalul Floreasca. Dacă vreți și voi să faceți la fel, sunt câteva aspecte de care să țineți cont.

Orele la care acest spital recoltează sunt 7:30 - 11:30. Pe acest site puteți vedeam mai multe detalii.

Persoanele care au sub 50 kg nu au voie să doneze. Vârsta trebuie să fie cuprinsă între 18-60 de ani.

Contraindicații medicale (preluate din foaia pe care mi-a dat-o spitalul Floreasca):

- Hipertensiune arterială - TA peste 180/100

- Hipotensiune arterială - TA peste 100/60

- Cardiopatie ischemică (detalii gasiti aici)

- Intervenții chirurgicale mai recente de 1 an

- Extracții dentare și orice fel de intervenții stomatologice mai recente de 6 luni

- Tratament injectabil în urma cu 3 luni

- Traumatisme craniene cu pierderea cunoștinței (comă)

- Tatuaje, găuri pentru cercei efectuate mai recent de 1 an

- Boli dermatologice, psoriasis, vitiligo, herpes

- Ulcer în puseu acut, operat

- Anemie, sarcină, alăptare, menstruație (7 zile după menstruație)

- Hepatită cronică, acută, virală de tip A, B, C (indiferent la ce vârsta a debutat)

- Boli cu transmitere sexuală: HIV, sifilis

- Boli neuropsihice

- Dioptrii mai mari de minus 4 (miopie forte)

- Viroze (cred, era prost tras la xerox), TBC (indiferent la ce vârsta a debutat)

- Alchoolici

Înaintea recoltării:

- nu se consumă alimente ce conțin proteine animale (ouă, lapte, carne)

- Evitați mâncărurile grase ca hamburgerii, cartofii prăjiți ori înghețata înainte de donare. Testele pentru infecții făcute asupra sângelui donat, pot fi afectate de grăsimi - lipide - ce apar în sânge la câteva ore după ce au fost consumate mâncărurile grase.

- e preferabil să consumați ceva ușor, un fruct, un covrig

- pe hârtia de la spital recomanda consumul de cafea, însă pe site-ul indicat mai sus spunea nu se recomanda nimic ce ar conține cofeină. Eu am tensiunea mică, deci probabil o să iau un travel mug cu cafea la mine.

- fumatul este interzis o oră înainte și după ce donați sânge

- este interzisă conducerea unui autovehicul o oră după donare.

- Consumați mai multe lichide pentru a înlocui volumul pe care îl veți dona. (personal o să-mi iau o sticlă de apă plată)

- Consumați alimente bogate în fier - carne roșie, pește, ficat, fasole, cereale îmbogațite cu fier, stafide sau prune.

Later edit: Nu am putut să donez sânge pentru că am 54 kg în loc de 58 (minima), deci revin cu o corectură. Se donează cam 400 ml în mod normal. Și nici nu voi putea dona vreodata pentru că am ceva probleme cu inima și pot să fac infart. Observați contraindicațiile și toate aceste aspecte și vedem că lista persoanelor care pot dona sânge se reduce dramatic. :( Chiar îmi pare rău că nu pot dona, pentru că eu măcar aveam bunăvoința.

Andrei Plesu

2010-08-23T05:24:00.000-07:00

Acest blog are scop de informare sau evidentiere a unor idei. Prin urmare in cele ce urmeaza aveti un articol preluat din Dilema Veche, genial, cum altfel.

Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

Ce nu trebuie să spună un preşedinte

Ca toţi cei care mizează pe instinct mai mult decît pe calcul şi elaborare, pe temperament mai mult decît pe înţelepciune (fie ea şi strict conjuncturală), pe replica usturătoare mai mult decît pe cordialitatea calmă, Traian Băsescu nu pare procupat de problema limbajului, a comunicării adecvate, a igienei stilistice la care ar trebui să-l oblige funcţia. E, ca să zicem aşa, „băiat de băiat“, om dintr-o bucată. „Ce-i în guşă şi-n căpuşă.“ Le spune verde-n faţă. Nu stă prea mult pe gînduri cînd e să te altoiască. Mai ales dacă te legi de el, dacă simte în peisaj vreo „aroganţă“ enervantă. Pînă la un punct, e o alcătuire psihică simpatică, a cărei aură de „sinceritate“, de „autenticitate“ garantează un anumit tip de popularitate. Preşedintele e „de-al nostru“. Nu e fandosit ca alţii, nu vorbeşte în bobote, nu o-ntoarce ca la Ploieşti. Dar asta ne face să uităm că un preşedinte nu trebuie să fie doar „de-al nostru“. Trebuie să fie niţeluş şi „de-ai lor“, de-ai preşedinţilor. Adică să respecte unele reguli, să fie în acord cu „fişa postului“, să ştie bine ce se cade şi ce nu se cade atunci cînd reprezinţi nu particularităţile firii proprii, nu o navă comercială între altele, ci o ţară întreagă. Nu vreau să spun că originalitatea, spontaneitatea, gestul tranşant ar fi, în această postură, interzise. E bine, însă, ca ele să fie ambalate cu grijă, cu inteligenţă şi, dacă se poate, cu un minim bun-gust.

În ultima vreme, Traian Băsescu a evoluat spre o neglijenţă „retorică“ sporită, asupra căreia ar fi indicat să reflecteze, mai ales în vremuri de criză, cînd nivelul de iritabilitate al tuturor e mai ridicat ca oricînd. Un preşedinte nu trebuie, de pildă, să lase impresia că priveşte exodul unei întregi categorii profesionale drept neesenţial. A spune că Revoluţia din decembrie s-a făcut şi în beneficiul celor care vroiau să plece şi n-aveau voie şi că, deci, plecările de-acum sînt o „cucerire“ a democraţiei e ori cinic, ori trivial. În orice caz, e un sofism. Grav e că a reapărut ideea emigrării de nevoie, pe socoteala călătoriei de plăcere. Grav e că sistemul sanitar e în colaps, că medicii sînt blocaţi tehnologic, ofensaţi moralmente, descurajaţi profesional. Da. E bine că oamenii pot să circule prin lume cum vor. Dar ca preşedinte e preferabil să arăţi că, devenit o tendinţă de masă, fenomenul te întristează, te preocupă, te nelinişteşte. Nu să te declari satisfăcut că „rămîn destui“ şi acasă, că fabricăm anual 2000 de alţi medici şi că deci situaţia „nu trebuie dramatizată“. În numele unei mentalităţi asemănătoare, preşedintele a spus cîndva şi că nu trebuie să dramatizăm lipsa autostrăzilor, că turiştii străini pot vizita România cu avionul, că avem prea mulţi filozofi şi prea puţini ospătari, sau că unele forme de învăţămînt sînt caduce, de vreme ce există Google. Astea nu sînt declaraţii „optimiste“ sau „echilibrate“. Sînt retorsiunile euforice ale cuiva care vrea mereu să aibă dreptate.

Un preşedinte nu trebuie nici să se dea pe sine drept exemplu de precaritate salarială: un profesor lucrează 16 ore pe săptămînă, eu – 16 ore pe zi. Ergo: sînt mai prost plătit decît un profesor. E o dublă probă de ignoranţă şi meschinărie. E aproape stingheritor să te afli în situaţia de a explica unui preşedinte de ţară că cele 16 ore de predare ale unui profesor au, ca fundal, lungi zile şi ani de pregătire, că actorii nu „prestează“ strict două ore pe seară ocupîndu-se, în restul timpului, cu tăierea frunzei la cîini, că nu toate meseriile pot fi reduse, cum spunea, cîndva, academicianul Grigore Moisil, la numărul de „ore-cur“ petrecute la birou. E nevoie şi de „ore-cap“, greu cuantificabile. Ca să nu mai spunem că preşedintele nu plăteşte din salariul său nici chirie, nici întreţinere, nici combustibil, că are asigurate, pe gratis (respectiv pe fonduri de protocol), o sumedenie de servicii, pe care muritorii de rînd nici nu le visează. Nu zic: e normal ca preşedintele să beneficieze, pe perioada mandatului său, de asemenea privilegii anexe. Ce nu e normal e ca tocmai el să aducă discuţia la acest nivel.

Preşedintele nu trebuie nici să dea note de bună purtare partidelor politice şi cu atît mai puţin partidului din care provine. A spune: „Nu am nici un amestec în deciziile PD-L, dovadă că dacă era după mine X, Y şi Z ar fi fost evacuaţi“ e ditamai amestecul! Dar aici nu mai e vorba doar despre „ce nu trebuie să spună un preşedinte“. E vorba despre respectul colaboratorilor apropiaţi, despre delicateţe sufletească şi despre loialitate. Despre toate acestea vom vorbi, poate, altădată.

Solutia este chiar sub nasul nostru, dar noi Batman!

2010-08-23T04:48:00.000-07:00

Probleme-solutii-mijloace. Viata noastra incepe de dimineata pana seara (si chiar si in somn) sa se invarta in jurul acestor notiuni. Sunt probleme mai mari si mai mici, de la faptul ca am stricat o cravata cand am pus-o in masina de spalat, la faptul ca trebuie sa imi gasesc un job pana la foametea din Cambodia. Problemele din cate vedem sunt mai mari sau mai mici.

Cum naibii nu reusim sa ne luam energia solara de la soare ci uscam si sapam pamantul de sub picioarele noastre, actiune care mai duce si la dezastre ecologice. Da, din nou sunt naiva, dar avem atatea variante si noi o alegem pe cea mai proasta. De ce? Pentru ca este costisitoare, ceea ce duce la un cost platit in buzunarul unor mari corporatii responsabile social.
The economist surprinde foarte bine duelul intre incercarile de implementare a centralelor eoliene si incercarile de a opri implementarea acestora.
Nu stiu altii cum sunt dar eu cand vad centrale eoliene, zau ca ma bucur!

Communication vs. Communications

2010-08-19T02:27:00.001-07:00

În primul meu an de muncă țin minte că am fost certată de șeful meu că am spus într-un anume context „communications”. Prin urmare am fost foarte atentă la cum folosesc cuvântul. Însă citind discuții pe grupul PR News - LinkedIn pe care l-am mai amintit am văzut cuvântul „communications” folosit foarte des. Prin urmare am făcut nițică cercetare și am găsit următoarele:

- communication - este atunci când procesul este direct, asculți, vorbești; comunicarea non-verbală intră tot aici.

- communications - este atunci când procesul este intermediat/ realizat prin diverse canale de comunicare, chiar dacă vorbim și de telefon...

Informația am luat-o de aici.

Prin urmare o strategie de PR (strict) este „communication” și strategia aplicată este „communications”?

Dacă aveți și alte informații vă rog comment.

Don't you ever think no one's better than you

2010-08-12T22:57:00.000-07:00

Trec printr-unul din momentele alea în care toate lucrurile, precum în Alchimistul, converg spre o idee care începe să se contureze în mintea ta. Și sunt în unul din momentele alea în care sintetizezi experiența trecută și pleci ureche numai la anumite vorbe care te duc la o epifanie.

Ieri m-am uitat la TED destul de mult și la un discurs al lui Sir Ken Robbinson care a durat o ora dar a meritat fiecare minut. Prin urmare va pun si un link. Bineînțeles, nu mi-a scăpat discursul lui în TED (și dacă nu știți despre ce e vorba, după cum spunea și el, „where were you?”). Alte teme pe care am ascultat discursuri, pe lângă cele ale creativității, imaginației, motivației, au fost cele ale jocului. Ceea ce mi-a deschis prima dată ochii a fost povestea, în imagini, a unei interacțiuni dintre un husky și un urs polar. În mod foarte expresiv, ursul polar pornise cu o atitudine agresivă însă husky-ul era pus pe joacă, dădea din coadă, se punea pe labele din față. În următorul moment ursul polar se ridică în două labe însă labele lui nu au ghearele scoase, ci sunt moi... și încep să se joace într-un mod care ar face orice fată să spună „ooooohhhh, ce drăguț!”.

Acum să revenim la noi, ființe raționale și orgolioase. Nu știu despre alții, dar eu de câte ori am adoptat atitudinea husky-ului „am scăpat cu viața”. Am transformat o situație care se anunța a fi tensionată, cu replici acide și obositoare în una sănătoasă, deschisă, chiar dacă era vorba de o critică. Însă la un moment dat societatea m-a educat să reacționez agresiv pentru că altfel ceilalți vor crede că ei au dreptate, că nu e bine să ai o atitudine deschisă pentru că vor intra ceilalți cu bocancii în viața ta. Uneori așa e. Dar de ce să țip la una de la Vodafone care m-a sunat să îmi spună că trebuie să îmi plătesc factura că mâine am scadență? Nu mi-a jignit cu nimic statutul, nu mă consider rău platnică și nici invadată de apelul ei. În schimb i-am mulțumit de notificare și i-am spus că nu sunt probleme, am cont debit și banii se vor lua automat. Și-a cerut scuze dacă m-a deranjat și ne-am urat o seara frumoasă. Pentru această conversație am fost făcută „gaină” pentru că trebuia să o fac pe aia cu ou și cu oțet că nici măcar nu eram restanțier și ea mă deranjează cu telefoane. Eu în schimb cred că am procedat cum trebuie.

Mai trebuie să și râdem, să reacționăm omenește pentru că oameni suntem, toți trecem prin aceleași probleme și bucurii. Nu înțeleg de ce insistăm să ne facem viața grea reciproc. Cu riscul de a-mi lua și bobârnace, nu am de gând să acumulez energie negativă dând replici deștepte și tăioase doar ca să mă simt eu mai deșteaptă decât alții. Dar nici să adun frustrări. Totul trebuie să fie făcut natural. Chiar și un câine muscă mâna care îl bate.

Și pe final o melodie care spune ce mai am eu de spus în metafore frumoase. Și o metaforă care pe mine mă amuză și bine-dispune: God's great banana skin.

Don't you ever think no one's better than you!

Sunt multe

Știrile lor

2010-08-11T02:15:00.000-07:00

Va ofer spre atenție o știre apărută în The Economist (mică paranteză să îi mulțumesc lui Andrei Savu că mi-a băgat sub nas The Economist și Time Magazine și mi-a deschis apetitul).

De ce mi-a atras atenția această știre? Pentru că vorbește despre posibilitatea de a face în Anglia o fermă cu o capacitate de 8000 de vaci (Holstein). În primul rând am citit articolul pentru că se discuta o astfel de posibilitate și în al doilea rând pentru discuțiile adiacente, referitoare la poluare, la efectele pe care le vor avea asupra rasei, asupra riscurilor, cum ar fi un virus care să pătrundă în hoardă, despre posibilitatea de a capta gazele emise de vaci, efectele care le va avea asupra prețului laptelui și produselor adiacente și asupra micilor fermieri.

Este o altă lume dincolo de granițele României. Și eu îmi dau ochii pe spate când aud fraze de genul ăsteia. M-am săturat de auto-victimizare și hiperbolizarea kktului în care suntem. Dar astea sunt alte discuții la care am să revin mai târziu. Dar imaginați-vă o astfel de discuție în presa românească. În primul rând ar râde toată lumea de un astfel de plan și nu ar fi considerat posibilitate iar în al doilea rând întrebările adiacente ar ține de cine face ferma, cu ce bani și ce legături are cu lumea politică. Right?

P.S.: Atenție și la comentariile cititorilor.

Site-ul meu de joacă

2010-08-10T01:12:00.002-07:00

Mi-am actualizat site-ul cu lucruri făcute de mână.

Deși pe site în acest moment sunt numai bijuterii, urmează să public și poze cu perne, vaze, cutii și alte obiecte frumoase. Va rog, dacă considerați necesar, spuneți-mi dacă vă plac sau nu, ce vă place, ce nu. Nu mă lăsați în ignoranțăăăăă! :)

Prin urmare, www.făcutdemână.ro.

Public țintă Fanta: mamele

2010-08-08T06:43:00.002-07:00

Now how did they reach this conclusion? Ati vazut ultima reclama Fanta? În primul rând de când Fanta e o „ea”? În prima parte a reclamei spune „.... o Fanta”. „O sticlă de fanta”? Știu că nu avem un „it” în română, dar nici nu cred că e ok să spui „o fanta”... draguța de ea.

Și în urma căror cercetări au ajuns la concluzia că trebuie să se adreseze mamelor? În timp ce segmentul mamelor este acaparat de sucuri naturale, care folosesc „tot fructul” (chiar și partea albă din portocală!) Fanta intră pe piața și spune că nu are coloranți și toate celelalte care se spune că nu se mai folosesc acum și poți cumpăra cu încredere acum Fanta, ca să fii o mamă ideală. Numai mie mi s-a tăiat firul aici? În primul rând parcă băuturile carbogazoase nu se adresau mamelor decât dacă vorbim despre Adria.

Reclama vine mult prea ca nuca în perete, nu teasing sau warm-up, fără avertizment schimbă publicul țintă și vorbesc mamelor.... Is it just me?

A new jazz voice

2010-08-05T23:35:00.000-07:00

Did you knew about her?

This is one happy familly

2010-08-04T02:15:00.001-07:00

The London type of communication

2010-08-03T05:48:00.001-07:00

Am fost în Londra imediat ce am terminat cu licența (și prin alte părți) și de aceea nu am mai scris. Dar mi-am propus să scriu despre cum am văzut eu industria comunicării, în special în advertising, că era cea mai la îndemână.

Vă aduceți aminte de reclamele alea la detergenți imediat după comunism, filmate în casa, unde mesajul era că detergentul cutărică spală și lasă un parfum plăcut? Cam așa mi s-au părut toate. Nu zic, acum reclamele pornesc de la aceeași idee, însă execuția e mai plăcută sau mai nișată, dacă vorbim de Ariel, care văd că se axează mai mult pe utilizarea profi, Persil care vorbește cu mamele și veșnicul Bonux.

În Londra simțeam că cei care au făcut reclama mă cred pe mine prost și trebuie să îmi silabisească ce face produsul respectiv, sau pur și simplu aveam un personaj în fața mea care îmi spunea că pot să rămân la vechiul meu produs (imagine de cât de chinuit sunt cu produsul meu) și apoi o înșiruire de cum m-ar ajuta pe mine produsul X-ulică. Și btw, dacă nici reclama asta nu te convinge, ești o scamă! Iar ce m-a dat pe spate a fost corul de la sfârșitul reclamei care, ca nuca în perete, cânta sloganul. De când nu ați mai auzit așa ceva.

Să nu fim totuși 100% Gică Contra. Am apreciat că se axau foarte mult pe mesaj, pe beneficii, și nu toate reclamele în România fac asta. De multe ne amintim, ca execuție, dar nu știm ce au spus. Spre exemplu: Zboară, puiule, zboară! Acesta este modelul românesc. Englezii ar fi spus cât de fragedă e carnea pentru că găinile sunt crescute pe câmpii și am fi avut, probabil, imaginea unui moșuleț în cizme de gumă (dar cu sacou în carouri). În fine, prindeți voi ideea.

Ca să nu aducem aminte de outdoor. Cred că 70% din outdoor era dedicat filmelor noi lansate. Iar pentru restul nu garantez... dar trebuie să fii fost și vreun outdoor la alte produse... Pe de altă parte, la ei nu o să vezi banner mare cât un bloc.

Și nu pot să nu aduc aminte de BP... după cum spunea un profesionist pe un grup de pe de pe LinkedIn: „ jaw droppingly, outrageous statements by BP's CEO and Chairman ("it's a big ocean," "I want my life back," "BP cares about the 'little people')”.

Tot în aceeași discuție o firmă de PR a pus un link către site-ul companiei unde aceasta a postat care ar fi strategia lor pentru BP. În mod cert, parte din acele acțiuni erau mai bune decât ce face firma actuală a BP.

Dar altfel nu poți să nu te întrebi unde sunt campaniile alea din UK care câștigă așa de des la Cannes Lions?

Aaaaaand SLAP!

Un 10 și studiul continuă

2010-07-07T11:29:00.000-07:00

În primul rând e blogul meu și comunic ce vreau și cum vreau pe el. Prin urmare am să mă laud: am luat 10 la licență!!!

În al doilea rând, azi am fost la un training organizat de Larisa Toader, care gestionează și buticul de pr. Lucrurile spuse au fost chiar entry level dar am învățat și eu două chestii noi plus că mi-am mai reîmprospătat memoria. Erau și persoane cu experiență și persoane entry level... public variat. Iar aici cred că s-a produs clivajul. Unde a fost problema?

Nebunia a început nu când Larisa ne explica ce și cum e mai bine să facem cu un comunicat de presă ci atunci când Sebastian S Eduard, Șef Departament Cultură-Mass Media Jurnalul Național, a venit să povestească despre ce greșeli a văzut în experiența sa făcute de către oamenii de PR. Exemplele au fost și nostime (spre exemplu primise o știre că Mbela- B1 a fost la plajă cu fiica sa...) și relevante cum ar fi faptul că nu e ok să primească din partea PR-ului materiale scrise fără diacritice. And all hell broke loose.

O „fetiță” a fluturat mâinile în aer că ea are de întrebat ceva... problema ei era că unii jurnaliști scriu pe bloguri cu „tz” și „sh”.... Bă, ești prost! Că ce, le e lene să pună ei diacriticele (ziariștilor)? Și alte frustrări personale din partea PUBLICULUI. Eu am o vorbă: „Shut the fuck up!”, și ia și învață! Iar dacă ai o întrebare, ok, dar nu mă interesează povestioara ta când am niște speackeri mai credibili în fața mea.

Training-ul mi-a plăcut, dar îmi doresc și unul pentru cei care au trecut de etapa asta, dar mai au berechet de învățat. Like me! Public țintă, my friends!

Cel mai bun post despre inundații

2010-07-05T02:44:00.000-07:00

Un post foarte bine scris, la obiect! Vreau să se audă cât mai TARE ce a spus domnul aici, pentru că spune exact lucrurilor pe nume. Păcat că mesajul însă nu o să ajungă la urechile care trebuie...

Mai jos aveți articolul, să mă asigur că nu vă e lene să dați click. :)

„Dupa 2004, aproape ca nu a existat an in care sa nu discutam despre inundatii si despre persoanele care au ramas fara case. Mii de oameni sunt in acest moment evacuati, zeci de oameni au murit, sute sau chiar mii de case au fost afectate de inundatii. In acest context, cred ca ar fi bine sa intelegem ca:

- nu este acum momentul sa cautam vinovati– atunci cand vezi cum apa iti intra in casa, chiar nu este momentul potrivit pentru a cauta vinovati. Se consuma o gramada de timp si resurse cu discutii sterile de tipul “de ce am ajuns aici?”, “cine a taiat padurile?” sau “cine a furat banii de diguri?”. Ajuta la ceva aceste discutii? Nu ar fi mai bine sa discutam despre ceea ce putem face pentru a minimiza efectele inundatiilor, si sa lasam goana dupa vinovati pentru mai tarziu?

- uneori nu te poti impotrivi naturii – debitul mediu istoric al Siretului este de 280 mc/s. In urma cu cateva zile, debitul a ajuns aproape 2.900 de mc/s. In aceste conditii, niciun dig nu te mai poate ajuta, iar singurul lucru pe care autoritatile il pot face este sa limiteze pierderile.

- politica trebuie lasata la o parte - chiar nu este momentul sa politizam situatia. Sunt Basescu si Boc de vina pentru ca a plouat mult sau pentru ca in anumite zone nu exista diguri? Poate, insa incercarea unor politicieni de a castiga capital electoral din suferinta oamenilor este de-a dreptul penibila.

- nu este necesara prezenta lui Basescu! In Romania, nevoia unui tatuc pare a fi mai mare decat oricand. Sa vina Basescu in localitatile inundate si sa faca ce? Sa promita ajutoare, case, diguri? Cand vom intelege ca nu este treaba presedintelui sa umble cu cizmele prin apa si sa dea indicatii? Asta este treaba celor care chiar se pricep. Presedintele, oricare ar fi el, poate sa transmita mesaje de incurajare, nu sa faca promisiuni populiste sau sa se certe cu sinistratii.

- au murit zeci de oameni – si in acest an, inundatiile au facut victime. In momentul in care lucrurile vor reintra in normal, ar trebui sa cada niste capete. Au murit oameni pentru ca X,Y sau Z nu si-a facut treaba? Afara si “la zdup”!. In ultimii 10 ani, inundatiile au cauzat moartea a peste 300 de persoane. A platit cineva?

- avem nevoie de o strategie coerenta de lupta impotriva inundatiilor -trebuie construite diguri, satele situate in zone inundabile trebuie stramutate (chiar daca locuitorii refuza!), zonele despadurite trebuie reimpadurite. Din nefericire, ne gandim la toate acestea abia dupa ce apa ne-a ajuns la gat.

- oamenii trebuie responsabilizati - nu este posibil sa iti construiesti o casa fara autorizatie intr-o zona usor inundabila, iar dupa ce ti-a luat apa casa, sa ai pretentia ca statul sa iti construiasca una noua, eventual in acelasi loc.

Mai departe, este anormal sa nu iti asiguri casa pe motiv ca nu ai/nu vrei sa platesti anual 100 de lei pentru asigurare. Statul nu este mama tuturor ranitilor si nu poate construi in fiecare an case, iar oamenii ar trebui sa isi poarte si singuri de grija. Casele care nu pot fi asigurate pentru ca se afla in zone cu risc ridicat de inundatii trebuie daramane si reconstruite in zone in care riscul este mai mic.

- televiziunile au un comportament regretabil - goana dupa senzational a televiziunilor este absolut de regretat: ne sunt obsesiv aratati oameni plangand, oameni care injura autoritatile, pe primul ministru sau pe presedinte, vedem reporteri punand intrebari idioate si alergand dupa sinistrati pentru a le smulge o declaratie (“ce veti face acum ca nu mai aveti casa?”, “cine credeti ca este de vina ca apa v-a luat casa”), vedem o gramada de dezbateri in care opozitia injura puterea, dezbateri in care se discuta despre casele ministrilor in contextul inundatiilor (“oamenii au ramas fara locuinte, iar “astia” au o gramada de case) samd.

- trebuie sa ii ajutam pe sinistrati – dincolo de discutii si dezbateri, se afla drama oamenilor loviti de ape. Dan Popa si Dan Selaru, doi dintre bloggerii Hotnews au pus la cale o actiune de strangere de ajutoare pentru sinistrati, detalii aici. Daca puteti sa ajutati, va rog sa ajutati. Multumesc.”

Back to work!... în mod organizat

2010-07-03T03:08:00.001-07:00

Mi-am schimbat skin-ul, am adăugat gadget-uri... când îmi deschid blogul am impresia că nu s-a încărcat complet, dar îmi place așa, mai simplu.

Termin facultatea, am terminat și cu (de acum) fostul job, și sunt într-un moment de cumpănă... Ce fac de aici înainte? De aceea am revenit la blog, pentru că mă forțează uneori să gândesc la lucruri importante, nu fleacuri de pe facebook. Pe facebook mai mult primesc informații decât gândesc... ca la un site de știri mai bun decât Libertatea. :D

Revenind la dilema mea, „Now what?”, am găsit un filmuleț care m-a ajutat, prin urmare îl împărtășesc cu voi.

Pe scurt, scrieți-vă ideile pe hârtie și puneți-le la vedere! Să nu mai fim cimitir de proiecte și să notăm tot ce vrem să facem și chiar să facem. Cred că e o satisfacție deosebită să tai chiar și un lucru de pe aceea listă (dar nu punem chestii de genul „Să fac curat în casă!”). Prin urmare puteți urmări noul meu site: www.făcutdemână.ro... Unul din lucrurile de pe lista mea.

Spor la treabă!

:)) Photoshop

2010-03-22T09:15:00.001-07:00

Maria Carneci Photoshopata! http://www.baneasashoppingcity.ro/event.php?id=85
=))

Aaaand, I`m back!

2010-03-03T08:43:00.001-08:00

Fara explicatii si meditatii la intrebarea "De ce nu am mai scris pe blog?"
Tocmai am vazut un filmulet pe youtube (of course) in care un tip povestea ca cutremurul produs in Chile a fost atat de puternic incat a modificat scoarta terestra si a micsorat ziua cu o microsecunda. Nici nu pot sa imi imaginez cat inseamna o microsecunda. Dar faptul ca un cutremur a moodificat scoarta terestra si prin urmare fusul orar si modul de masurare a zilelor mie mi se pare huuuge!
Dar... totusi... numarul de secunde pe care il traim este acelasi chiar daca se micsoreaza sau se mareste ziua... Suntem extrem de dependenti de ceas si poate nu ar trebui sa vedem lucrurile chiar asa de fixe.
Sau doar eu vad programul in ore si nu in timp.

Emotii

2009-08-24T04:59:00.000-07:00

Imi aduc aminte de perioada din liceu cand mergeam cu trupa de teatru prin tara si aveam reprezentatii, cand castigam premii, cand faceam repetitii si fie radeam in hohote, fie ne enervam ca nu putem retine replica. Imi aduc aminte ca la una din piese Oana trebuia sa-i dea cu o tigaie in cap Dianei si Ancutei. Si le dadea asa de tare incat la reprezentatia finala, tigaia nu mai putea fi folosita de cat de bombata era. Bine, nu pot sa nu recunosc, fetei blonde cu suvite blonde ii dadea mai tare. :) O emotie similara cu cea pe care o simteam pentru o echipa concurenta cu care ne imprietenisem am trait cititnd articolul din hotnews.ro.

Si pentru ca nu aveti voie sa va fie lene sa dati pe link, uite si povestea

The Observer, despre „Faust” in regia lui Silviu Purcarete: Mi-as vinde sufletul sa mai vad acest Faust o data

de R.P. HotNews.ro
Duminică, 23 august 2009, 13:14 Actualitate Cultură

Faust, in regia lui Silviu Purcarete
Foto: Teatrul Radu Stanca -Sibiu
Cea mai uimitoare experienta teatrala a acestei vieti, Faust (jucat la Lowland Hall, Ingliston) s-a lipit ca smoala fierbinte de pielea goala. Aceasta productie romaneasca ne-a lasat pe cei mai multi dintre noi hipnotizati si subjugati, iar pe mine m-a lasat cu o dezamagire: s-ar putea sa nu mai vad niciodata in viata mea un spectacol de teatru mai mare. Asa incepe cronica realizata de The Observer la spectacolul "Faust" dupa Goethe, in regia lui Silviu Purcarete. O piesa eveniment, prezentata in cadrul sectiunii oficiale a Edinburgh International Festival. Cel mai prestigios festival de artele spectacolului din lume se desfasoara in perioada 14 august si 6 septembrie, iar "Faust" a fost prezentat din data de 18 si pana pe 22 august la Lowland Hall, potrivit paginii rezervate spectacolului pe site-ul oficial al Edinburgh International Festival. Pentru o ora, intreaga scena, totul dispare. Suntem condusi, ademeniti, insotiti de oameni cu masti ciudate pana la jumatatea scenei, in Noaptea walpurgica. Credeam ca a fost teatru si inainte: acesta a fost teatru. Teatru salbatic, exploziv, inspaimantator, continua The Observer. In numeroasele variante ale legendei, de la Marlowe la Goethe si dincolo de ei, avem reinterpretari fara sfarsit asupra a aceea ce a cautat Faust: cunoasterea, ratiunea, bogatia sau placerile lumesti. Productia lui Silviu Purcarete le aduna pe toate, intr-un singur loc, scrie criticul britanic. Faust este o productie a Teatrului National "Radu Stanca" din Sibiu si a avut premiera in 2007. In scurt timp, a devenit una dintre piesele de rezistenta ale programului "Sibiu - Capitala Culturala Europeana", castigand premiul UNITER pentru cea mai buna scenografie si cea mai buna actrita intr-un rol principal. Spectacolul ii are pe Silviu Purcarete - Regizor, Helmut Sturmer - Scenograf, Lia Mantoc - Costume, Vasile Sirli - Muzica originala, Doru Apreotesei - Orchestratia, Daniel Raduta - Asistent de scenografie. Din distributie fac parte Ilie Gheorghe in rolul lui Faust, Ofelia Popii in rolul lui Mephisto, alaturi de peste 100 de actori si muzicieni.

Less is more!

2009-08-05T07:25:00.000-07:00

Ieeeei. Tocmai am citit un articol care pe mine m-a bucurat.
Eu nu m-as integra in tagma consumeristilor, sa spun asa, din care fac parte personae de aproximativ 30 de ani, care au avut o copilarie cu pofte in timpul lui Ceasca, si acum au un salariu care sa le permite sa se alinte. Eu aveam 1 an la revolutie, am avut o copilarie imbelsugata, nu sunt mofturoasa, mancarea preferata la bunica, la tara, era sirul (o mamaliga foarte moale cu zahar). In plus sunt si cam stransa la buzunar, si mi se pare o prostie sa dau 600 RON pe o pereche de pantaloni de la nu stiu ce nume. Am descoperit recent outletul din militari si sunt foarte mandra de pantalonii mei Mango de 17 RON care vin bestial. In fine, una e sa spui “Bai, ce naiba, merit si eu rochia asta, care imi place asa de mult, chiar daca e 3 milioane”, si alta e sa-ti cumperi tot timpul haine pe care poate le porti odata sau de doua ori.
“odata” se scrie, dupa noile reguli DOOM, legat in orice context
Sper ca se termina epoca asta consumerista, pe care cred as defini-o cu un cuvant, “artificial”, si o sa avem parte de un consummator educat, calculat, care va gandi mai bine ce face cu banii. In detrimental producatorilor, dar poate se va reeduca si productia… J Si poate ca in sfarsit vom putea face un studio sociologic realist pornind de la ce se cumpara, unde si cat. Uite si articolul.

For Your Information

2009-08-05T01:40:00.001-07:00

de R.P. HotNews.ro
Marţi, 4 august 2009, 16:20 DoctorH - DoctorH Actualitate
Sistemul nostru imunitar detecteaza celulele canceroase inca de la primele zile de formare a unei tumori, insa nu pentru a le ataca, ci pentru a le proteja. Este concluzia unui studiu realizat de echipa profesorului David Klatzmann, in laboratorul de "Imunologie-Imunopatologie-Imunoterapie" de la Universitatea Pierre si Marie Curie (UPMC-CNRS-Inserm). In consecinta, celulele canceroase - contrar unei teorii de la inceputul secolului al XX-lea - sunt protejate inca de la inceputul proliferarii, potrivit unui studiu publicat luni, scrie AFP. Pentru o perioada lunga de timp, oamenii de stiinta au crezut ca sistemul imunitar recunoaste ca anormale celulele canceroase inca de la producerea lor de catre organism tocmai pentru a le elimina, iar cand aceste celule sparg bariera de aparare, cancerul se dezvolta. Echipa condusa de David Klatzmann a aratat ca acest concept este inexact: supravegherea cancerului de catre sistemul imunitar conduce, din contra, la protejarea celulelor tumorale in momentul aparitiei lor, la fel ca in cazul oricaror altor celule din organism. Cercetatorii au aratat ca aparitia primelor celule canceroase declanseaza imediat un raspuns din partea unor celule imunitare, limfocitele T. Aceste celule se indreapta rapid catre tumoare, dar recunosc in celulele canceroase molecule care exista in toate tesuturile normale. Apoi, celulele imunitare blocheaza actiunea altor limfocite, numite "efectori", impiedicandu-le sa atace si sa distruga celulele canceroase. Cercetatorii au aratat si ca in absenta limfocitelor T, in timpul primei "confruntari" dintre sistemul imunitar si celulele tumorale, sistemul imunitar elimina tumoarea. "Controlul limfocitelor T trebuie sa fie un element esential in dezvoltarea viitoarelor terapii impotriva cancerului", potrivit cercetatorilor. Aceasta descoperire deschide noi perspective terapeutice, cum ar fi vaccinarea preventiva antitumorala, estimeaza ei.

Cele doua dragute micute!

2009-07-27T12:36:00.000-07:00

Privire de ansamblu

Mezina clubului

2009-07-27T11:52:00.001-07:00

Perna aceasta e sora mai mica a celei de mai jos. E facuta in acelasi stil numai ca de data asta, avem o baza dintr`un material vernil (imi pare rau ca nu se vede cum trebuie culoarea), foarte placut si usor catifelat, din nou, foarte buna de dormit si mototolit. Dimensiunea pernei este de cam 35 de cm si, de data asta, avem numai 2 exemplare.
Pret: 50 lei

Cine mai doreste, cine mai pofteste?

2009-07-27T11:44:00.001-07:00

Am o noua pasiune: hand-made-ul, sau, cum imi place mie sa spun, facut de mana (contrar aparentelor nu sunt fan Pruteanu). Asadar am sa incep cu niste perne facute de "mine", si apoi am sa pozez si bijuurile.
Daca va plac si le vreti, astept un mail cu contactele voastre la silvia.jalea@gmail.com.

Cele doua poze de mai sus prezinta o perna retro (a se citi pe tonul Doina Levintza), prezentand motive de acum cateva decenii. Modelul este cusut pe un material bleumarin, desi in poza pare negru, care se preteaza la dormit si mototolit. Perna are o latime de aprox 45 cm (deci destul de mare) si este in numar de trei exemplare. Desi pretul vi s-ar putea parea mare, ca reamintesc faptul ca modelul este facut de mana.

Pret 75 RON.

Sustineti`va initiativele!

2009-07-24T06:24:00.000-07:00

O super initiativa! La cat mai multe vizite, la cat mai multa promovare, va rog!
Eu va multumesc pentru ce ati facut!
http://www.patrimoniuromanesc.ro/

Aer proaspat

2009-07-24T02:41:00.000-07:00

Un interviu care te plesneste peste fata cu eleganta. O radiografie a oamenilor de azi si a epocii in care traim facuta cu mult bun simt de George Ivascu.

noi informatii

2009-06-15T01:55:00.000-07:00

Navigam printre bloguri inainte de un examen (prietenii stiu de ce), si am dat peste un post care mi`a placut tare mult, al unui coleg de la facultate, pe care il puteti citi aici.

"Kristin Halvorsen este una dintre cele mai destepte femei despre care am auzit. Se numeste ca este ministrul de finante al Norvegiei si este cea care in loc sa se foloseasca de profitul obtinut din petrol si alte afaceri externe pentru cheltuieli, a supus la vot (ce chestie …) decizia de a investi profitul in fondul suveran de investitii. Astfel ca acum Norvegia este cel mai mare jucator din lume la capitolul investitii, chiar daca portofoliul i-a scazut cu 23%…"

Vlad, tocmai te`am adaugat in blog roll.

"Pentru mine"

2009-06-09T07:05:00.000-07:00

Alegeri europarlamentare, bla, bla, trecem la subiect.
Dupa ce a iesit EBA de la urne, intrebata fiind pentru ce a votat, ea a zis "pentru mine". Toata lumea a sarit ca iote ce sclipire de geniu beat, vai, cum a putut sa spuna asta, cand toti spuneau ca au votat pentru drepturile romaniei, o lume mai buna, pace si prosperitate pe glob.
Na ho! Mi se pare ca reactie generala e de curca beata. Deci "spuneti" (genericul pentru populatia romaniei care spune asta) ca politicienii va mint, fac numai promisiuni tampite, de care nu se tin, iabadi-iabadi-ia. Si cand cineva spune ca a votat pentru sine, simplu, fara promisiuni, dar cu dublu inteles, toata lumea a sarit ca e superficiala si luceste lumina in ochii ei. Spun ca are dublu inteles pentru ca normal ca fata s-a votat, dah, ati fi vrut sa spuna ca a votat pentru Vadim, dar pe de alta parte, o fi votat pentru binele ei, ca cetatean al romaniei. Daca a vrut sa spuna asta, i`a cam iesit prost, ce`i drept.
Oricum, si pe Eliberario, pe care eu il respect, George Vintila facea asemenea remarci, cu vai de ce tara traim. Stop whining! Mai ales daca nu ai fost la vot. Daca nu ai fost la vot mi se pare normal sa pierzi orice drept de a comenta rezultatele.
Vad o raza de lumina in optimismul curativ al celor de varsta mea, dar lenea celor care critica mi se pare ca molipseste pe prea multi.

viata e buna cu mine...

2009-06-04T06:53:00.000-07:00

ascult jamiroquai, mananc inghetata, scriu un post cu laptopul in brate si picioarele pe masa. am fost acum 20 minute la examen si am fost admisa cu 25 puncte, si la intrebarea "gresita" eu tot cred ca am rasp corect. vbesc pe mess. lumea ma felicita. mai tarziu vine ina la mine sa facem lucruri facute de mana, am sa arat ceva mai tarziu ce mai creez.
spuneam in articolul "sa fie revolutie" ca am sa fac ceva radical. am facut. mi`am dat demisia. intre timp am fost chemata la un interviu. am ales sa le propun un contract de colaborare pe proiecte, nu angajat zi de zi. vreau sa ma implic in alte doua proiecte destul de ambitioase pentru experienta mea, but i will do everything in my power.
de ce toate astea? pentru ca simt ca acum imi este aruncat un colac de salvare de la nu stiu exact ce, de care eu tre sa ma prind.
atat.

Pe masina sau pe foaie?... he!...

2009-05-23T05:26:00.000-07:00

Una din cele mai bune reclame cu vedete din cate am vazut! Puya joaca foarte natural, sincer, mi`ar place sa`l vada jucand mai mult, replicile sunt spumoase, naturale si extrem de funny, si scenariu este pe cat de banal, pe atat de genial. In fine, am facut o descriere in cuvinte "marete" a unui spot pe care trebuie sa`l vedeti.

Drept urmare:

Asta spre deosebire de cel mai prost spot pe care l`am vazut vreodata, mai prost decat cele de la bonux sau you name it. Imi pare rau ca va pierd un minut din viata cu spotul asta. Dar ca sa valorifici un lucru ai nevoie uneori de un contrariu.

Voi ati inteles ceva din reclama asta? Doamne, ce actrita proasta e Nicole Kidman! Daca ea a castigat un Oscar, Puya e noul Al Pacino!

Say "Hello!", say "Hello!"

2009-05-17T13:31:00.000-07:00

In seara asta am vazut camerele din hotelul "Hello!" de la Gara de nord ... Este de departe cea mai interesanta camera de hotel pe care am vazut-o pana acum. Voiam sa va povestesc de hotelul Victoria din Mamaia, sa va zic sa nu mergeti niciodata acolo, ca e o porecla de 3 stele, cu gresie care seamana cu parchetul pe jos, sa-ti inghete toate alea, si cu cablu de la aerul conditionat taiat, pe frigul de pe 1 mai, ca a trebuit sa stam sub paturi cerute de la receptie ca sa ne incalzim, ca sa nu vorbim de baia de 2 stele.

Dar revenim la Hello. Am ras cu pofta cand am vazut camera. With no further adu, intri si primul lucru pe care iti pica ochii e WC-ul. Asta pentru ca imediat cum deschizi usa pe partea dreapta troneaza wc-ul, ascuns dupa o usa din sticla, nici macar cu un efect de blur pe sticla... nu, sticla sa vezi si sa faci poze foarte clar. Ba mai mult, usa asta din sticla putea f bine sa nu fie pusa pentru ca 1, nu ascunde nimic si 2. nu ascunde sunet sau altecele, pentru ca e gol sub usa si deasupra, adica nu e sticla, adica e ca si cum nu ar fi. Deci nu intimitate, nu "liniste", nu "prospetime".

Intri in camera. Al doilea lucru pe care il vezi e dusul. Nu, nu e in baie, e in camera. Din nou discreta usa din sticla da cu vedere inspre pat. Deci stai in pat si`l admiri pe cel din dus. Ba mai mult, faci dus cu el daca nu este atent, pentru ca usa la dus nu e pana in tavan, ci asa,la sanchi, e un spatiu gol pana in tavan. Astfel, daca nesimtitul de pe pat poate sa faca un dus rece daca sta orientat spre jumatatea de camera cu pricina.

Treci de soc, de hohote de ras de la glume precum "asta e camera de babardeala", si te asezi pe pat... atunci totul prinde un contur, o circularitate. La usa e o oglinda mare, sa te vezi bine inainte sa iesi pe usa, dar care e aranajata strategic sa-l vezi de pe pat pe cel de pe WC.

Deci say "hello!" de oriunde in camera.

O noapte de cultura

2009-05-16T14:52:00.000-07:00

Acum am ajuns acasa din plimbarea prin muzee, si pana imi vine somnul, zic sa scriu niste impresii la cald.

Am fost in doua muzee nevizitate pana acum, dar tot nu am reusit sa ajung la muzeul de arta... In schimb am fost la Muzeul National de Arta Contemporana si la Muzeu de Muzica.

Nu sunt un mare fan al artei contemporane... ca atare nu mi-a placut la MNAC. Au fost numai cateva poze care mi-au placut, erau inedite prin felul in care surprindeau doua planuri folosind blit(z)ul... dar cam atat. Al doilea lucru care mi-a placut, dar care nu tinea de expozitii, era terasa de pe "acoperisul" Casei Poporului. Am avut si bafta de o vreme extraordinara, o seara perfecta de mai. (ah, ce frumos ar fi mers un concert DM...)Dar pe langa vremea perfecta, de pe acoperis ma uitam in curtea Casei. Niste balarii! Daca il plateau pe bunicu la ora sa coseasca si sa adune balariile alea, arata muuult mai bine curtea. Nici nu vreau sa`mi imaginez cum va fi peste o luna, cand se usuca iarba. A, si, sanchi, era un teren de tenis in curte... dar parca era pus in pustiu, no-man's-land... dar avea nocturna...

Mergem mai departe catre urmatorul muzeu, Palatul Cantacuzino. Mergem putin mai incet pentru ca am asteptat metroul cam 20 min... am mers in unirii unde am schimbar si am mai asteptat vreo 20, si in Unirii "trenul stationeaza 10 minute"... Am ajuns intr-un final la Palat. De mult imi doream sa intru. Il sorbeam din priviri de cate ori treceam pe langa el. Si am iesit cu o sete nesatisfacuta. Ba mai mult, uitandu`ma la iesire din nou din exterior, m`am gandit ca mai bine nu mai intram. Pe langa faptul ce mi s-a parut foarte putin expus.. sau pur si simplu imi doream eu mai mult, mi s-a parut neingrijit. Figuri desenate pe praful de pe un pian! Iar in ceea ce priveste draperiile din catifea... cred ca ingrijitorii de la muzeu traiesc o dilema continua: daca le spalam, o sa slabeasca tesatura, daca nu le spalam, se deterioreaza de la timp. Imi parea rau ca este tare frumos, dar tare neingrijit. Inca un lucru, un vizitator s-a pozat cu degetul lui in nasul lui George Enescu...

Dupa asta am venit acasa. Dar ca impresie generala... foarte multi tineri, foarte multi fotografi cu scule bune. Foarte multa lume de toate felurile. De la oameni imbracati frumos, "la pantof", la tineri cu suvite razlete si culori tari, pana la oameni de varsta a treia, rabdatori si respectuosi.

Auzind totusi comentariile trecatorilor, li se parea ca au mers tare mult, ca urcatul si coboratul scarilor este un chin, "au, ma dor picioarele!", "vai, dupa asta mananc o pizza!"... Sustin campania promovata de Carmen Bruma si Mircea Badea cu miscarea. Carmen Bruma avea foarte mare dreptate spunand ca subestimam cat mancam si supraestimam cat ne miscam.

Sa fie revolutie!

2009-05-10T06:13:00.000-07:00

Il ascultam pe Badea intr-o seara, cand spunea ca s-a intors din vacanta si e nescris si nevorbit, si il citeam pe Ioan T. Morar, spunand, cu alte cuvinte, ca blogul il ajuta sa-si verse naduful.
Am o serie de lucruri de povestit, cum ar fi mini-concediul meu de saptamana trecuta. Poate ca ar fi fost mai bine sa povestesc si in ordine cronologica, dar nu am chef sa povestesc de cum fu la mare si delta. Alte lucruri ma macina pe mine...

Cum ar fi nevoia sa fii tu insuti. In ultimul timp am simtit nevoia asta pentru ca nu am fost eu. Come to think of it*, este impropriu spus ca nu am fost eu. Eu sunt in toate momentele vietii mele, ca nu traieste nimeni altcineva in papucii mei. Mai bine spus nu am fost cum imi place mie, si cum ma simt eu bine. In acest sens iau masuri si am sa revin cu detalii, poate aveti si voi curaj sa luati masuri. Pentru ca nu cred ca toti cei care citesc acest post sunt multimiti de unde se afla. Pentru cei care sunt deja acolo, I`m getting there too*. :D

Recent m-am mutat la o alta chirie, iar apartamentul asta avea nevoie de niscaiva remodelari. In ajutor a venit mama, in ale carei gusturi in design interior am complet incredere, si care, cel putin pentru mine, poate sa faca si un grajd sa para locuibil. Aceste doua week-end-uri m-au pus pe ganduri, m-au determinat mai mult ca oricand sa fac o schimbare. Mi-am dat seama ca ne depunem eforturile in directia gresita. Hai sa nu vorbesc la plural. Eu imi depun eforturile in directia gresita. De ce sa ramai intr-un sablon si sa nu faci un pas alaturi, pas pe care ti-l doresti de mult?

Curaj, gaina, ca te tai? Poate. Dar nu vreau sa traiasc precum atatea modele in jurul meu, cu "ce-ar fi fost daca". Pai, daca si cu parca se plimbau pe-o parca si eu ma uitam ca fraierul de pe mal.

* Limba engleza in scris este pentru mine o marca a oralitatii. Limbajul folosit nu este unul scortos. Eu folosesc engleza nu ca ma laud, orice muc o stie acum, ci din simplu motiv ca am crescut cu cartoon network in engleza, iar creierul meu, daca gaseste mai repede un termen in engleza decat in romana, il foloseste pe ala. "E dovedit stiintific!" Nu va convine, nu cititi! Mi se falfaie!

Later edit: Intamplarea face sa tot dau peste "chestii" care sa-mi intareasca hotararea. Nimic nu`i intamplator. poftim!

guuuys! Wait up!

2009-04-08T12:18:00.000-07:00

hei, stai, vreau si eu sa vin!... dar de ce fugiti? Baa-a-a-ai! Ce ee-ee-ee-ee? Am ceva pe fata?

Va culturalizez

2009-04-04T13:47:00.000-07:00

Bai, voi stiti cine e Nelu Pascu? Habar n`aveti! Normal! Pentru ca este inca in viata. E un pictor roman (dah, dupa nume) care lucreaza in Italia (dah, acolo e recunoscut) si care mie mi se pare genial (nu am niciun "dah" de adugat).

In contradictie cu textul meu imbecil, va servesc cu un filmulet in care va este prezentat, incultilor care sunteti, acest pictor.

Un cuvant caracterizant: culoare!

Efectele crizei: Un profesor din Idaho vinde spatiu publicitar pe lucrarile de control ale elevilor

2009-03-27T02:57:00.000-07:00

de Adrian Novac HotNews.ro
Vineri, 27 martie 2009, 10:42 Economie | Media & Publicitate

Un profesor de liceu din estul statului Idaho vinde spatiu publicitar pe lucrarile de control si pe temele elevilor, informeaza AP. Jeb Harrison, care preda istoria si stiintele economice, a afirmat ca a oferit reclama celor de la Molto Caldo Pizzeria pentru a economisi bani si a-i invata pe copii ce inseamna publicitatea.

AP precizeaza ca Harrison a incheiat un contract cu o pizzeria locala iar fiecare lucrare de control, test sau tema pentru elevi are tiparita o reclama cu litere rosii pe care scrie "Pizza de 35 de cm de la Molto, fiecare toping costa doar 5 dolari".

Harrison a declarat ca ideea i-a venit dupa ce directiunea scolii a decis recent sa reduca numarul de coli de hartie pe care profesorii le pot folosi. "Am vrut sa gasesc o modalitate prin care sa economisesc bani. Trebuie sa vindem spatiu publicitar pentru anuarul clasei, pentru ziarul scolii. Nu cred ca reclama aceasta mica va schimba atitudinea elevilor", a afirmat dascalul.

Profesorul a contactat unul dintre restaurantele locale, reusind astfel sa le asigure elevilor hartie pana la inceputul anului scolar viitor. Proprietarul pizzeriei din Pocatello, Dan McIsaac, a achizitionat coli de hartie in valoare de 315 dolari si a platit ca reclama restaurantului sau sa apara pe toate colile.

Conducerea scolii nu a fost incantata de ideea profesorului, afirmand ca initiativa incalca politica districtului de a nu face reclama companiilor, insa a cedat dupa ce Harrison a afirmat ca reclama va ajuta copiii sa inteleaga o serie de evenimente din trecut, precum Marea Depresiune din anii' 30.

AP precizeaza ca profesori din intreaga America incearca sa gaseasca modalitati pentru a face fata crizei economice, insa vinderea de spatiu publicitar pe lucrarile de control reprezinta o idee unica.

Vai... ce-am mai ras....

2009-03-13T11:57:00.000-07:00

Ca sa nu se supere iubitorii de pisici pe mine, crezand ca fac discriminare intre pisici si caini, uite si un filmulet cu o pisica. Am ras cu lacrimi...

Mama, I-m comming home!

2009-03-12T06:50:00.000-07:00

Cica e mai vechi filmuletul... dar e atat de funny, chiar nu mai conteaza!

Luminita de capatul furnalului

2009-03-11T04:39:00.000-07:00

Am vazut azi dimineata o stire pe PRO TV in care se prezenta reactia GreenPeace la proiectul de constructie a reactoarelor 3 si 4 de la Cernavoda. Stirea transmitea ideea centrala ca aceste reactoare vor fi noul Cernobal, ca se foloseste cam aceeasi tehnologie, si ca e doar o chestiune de timp pana cand istoria se va repeta. Ba mai mult decat atat, se vor face si 2 sau 4 (sorry, nu am retinut exact) reactoare nucleare in Brasov, fix in mijlocul tarii!!! In legatura cu aceasta noua centrala, am gasit o stire pe adevarul.ro. Este in stadiul de proiect.... so...

Oricum, eu am citit initial stirea pe hotnews ieri, si cand am citit`o eu erau aproximativ 25 de comentarii, toate afirmand acelasi lucru. La fel, spun in mare: nu este deloc aceeasi tehnologie, ba mai mult e utilizata tehnologie canadiana, cea mai sigura din lume. Proiectul reprezinta o miza mare pentru firmele care ar fi sa construiasca reactoarele, si sa ne asteptam la mai multe atacuri si gudureli din partea celorlalte state. Ba mai mult decat atat, GreenPeace starneste usoare confuzii pentru ca nu mai stii exact ce cauza urmareste... "verdele" sau "cauza ruseasca", care le ofera tot "suportul" lor. (in legatura cu intentiile bune ale greenpeace, iata un articol gasit in The Independent. Tot in acest sens am mai gasit unu care prezinta acuzatiile Greenpeace catre "Russian Atomic Energy Minister Yevgeny Adamov", la care acesta a replicat "Everybody knows where Greenpeace gets its money from, and how that money allows them to spread lies about the atomic energy ministry," said spokesman Yury Bespalko.)

Dar trecand peste stire si peste speculatii referitoare la inocenta Greenpeace (intrucat nu aduc dovezi clare), ceea ce m-a determinat sa scriu postul este reactia cititorilor la articolul de pe hotnews.ro care prezenta stirea. Btw, la momentul acestor scrieri, erau aproximativ 50 de comentarii. Tot in mare, au comentat oameni care gandesc cu capul lor si care au cunostinte clare in domeniu, pe care nu se sfiesc sa le impartaseasca. And, with no further adew, voila!

Acum intelegeti de ce m-am entuziasmat? I found intelligent life forms! :)

Ba p-a ma-tii!

2009-02-27T06:36:00.000-08:00

Am citit azi un articol care incerca sa raspunda la intrebarea "De ce nu citesc tinerii?".

Un articol foarte bine scris, coerent si la obiect (adica usor de citit si urmarit), care, nu vreau sa va stric lectura, dar scotea problema din cliseu.
Cand merg cu ratb-ul eu vad oamenii citind. Si daca citesc in ratb, there is hope. Si citesc toate categoriile de varsta... mai putin batranii. Iar cand citesc, acestia au de obicei batrani ziare "palpitante" in mana. Dar cei mai multi dintre cei care citesc sunt tinerii, unde ii includ pe cei cu varste pana in 30-35 de ani. Ca fapt divers, si fara legatura la subiect, ei sunt si cei mai pasnici.
Articolul asta mi`a adus aminte de o vorba pe care o spunea nu mai stiu cine... ca cei care critica "turnatorii" din vremea comunismului nu sunt cei care au facut puscarie din cauza lor, ba cei care au fost "feriti".

Urmatorul, va rog!

2009-02-09T08:17:00.000-08:00

Recent am avut si eu o intalnire cu spitalul. In dimineata zilei de joi, m-am trezit cu dureri ingrozitoare. Am decis sa sun la ambulanta si am sunat… de 3 ori… in decurs de o ora… si au venit dupa o ora. Nu tu sirena, nu tu graba. Ca fapt divers, era 6 dimineata, ora la care traficul este liber, si chiar daca veneau din Colentina fara sirena, tot ajungeau mai repede. Pana a ajuns echipajul, mie mi-a trecut durerea, asa ca am putut sa ma duc la ce spital pofteam. E adevarat, doamna de la 112 a intrebat daca sunt constienta, si eram. Oare asta sa fi fost motivul pentru care si-au permis sa intarzaie?

Am ajuns la un spital la urgente de unde am primit o trimitere spre diferite sectii pentru analize. M-am prezentat cu biletul si mi s-a spus sa revin pe 12 februarie! "Nu va suparati, cred ca nu intelegeti… daca se poate sa vorbim, cred ca avem un prieten comun… il cunoasteti pe Caragiale?" "A, sigur, se poate… Numai putin, termin aici si vedem ce se poate rezolva." Si uite asa s-a rezolvat de am facut in cateva ore toate analizele. Ba mai mult, doctorul a mers cu mine la toate etajele, si a vorbit pentru mine cu asistentele. Personalul medical reactiona ca si cum as fi fost ruda cu doctorul. Dupa care am inteles. Era favor contra favor. Din moment ce eu am fost tratata cu prioritate, venind din partea unui doctor, si pacientul celuilalt doctor trebuia sa fie tratat cu prioritate. De fapt numele meu nici nu prea conta. Pe sistemul: "Cum te cheama?", "Vin din partea domnului dr. X si ma cheama Y."

Ei, intre timp am ajuns la un chirurg dintr-un alt spital, dar cu acelasi sistem. Aveam o simpla apendicita. Dar pentru care, ca la orice interventie, trebuia sa fii atent. "Va multumesc ca m-ati bagat in seama!…", si tot asa. Pe de-o parte mi s-a parut cumva normal sa platesc pentru servicii, fara chitanta. Probabil ca a devenit traditie, o lege nescris si insusita de toti, sa dai ceva la medic, si deja nu mai judecam critic daca e nevoie sau nu. Ca dovada ar sta dialogul din salonul in care eram, unde eu deja fusesem operata, iar un alt pacient urma sa fie. "Cat ai dat la anestezist?", m-a intrebat o alta pacienta, care parea sa aiba ceva experienta in domeniu. "50 lei." "Asa, maica, ia mai lasa-ma, ca parca prea si`au luat lumea in cap. Ai auzit?", catre alta… "Si tu la ce vrei sa-i dai 150 lei? Doar nu te-o lasa treaza pe masa!". Si de la tarife standard, la binefaceri: "Hai ca s-a purtat frumos cu mine… ii dau si eu acolo ceva…"

Toate acestea se intampla oriunde. Si acum este in natura lucrurilor parca sa platim fara chitanta pentru anumite servicii. Iar cand o asistenta refuza banii, ni se para ceva ciudat. Auzeam pe unii moralizatori spunand ca de undeva trebuie sa se opreasca. Sa ne invatam sa nu mai dam, ca este vina noastra, ca sunt obligati doar sa isi faca meseria. Nimeni din cadru medical nu a cerut bani. Dar ce se intampla daca nu-i dadeam? Bine, nu mai dam ca se invata, dar nu-mi asum eu riscul, pe sanatatea mea. De la urmatorul!

In caz de pericol iminent

2009-02-09T08:05:00.000-08:00

Intotdeauna am vrut sa fiu de ajutor. Sa informez si sa fac o diferenta. Aceeasi intentie o am si cu acest blog. Imi doresc ca dupa o vizita in acest domeniu sa aveti un zambet pe buze, sa aveti o noua idee sau informatie, o noua stare, preferabil nu de dispret.

Materialele pe care le aleg, deasemenea, doresc sa faca o diferenta. In sfarsit am gasit un material de ajutor, conform standardelor state-of-the-art ridicate de mine.

Sper sa va fie de folos.

In Romania? Fur!

2009-02-05T03:41:00.000-08:00

Asa e... in Romania nu se poate trai, ca Guvernul nu da si la copii nostri lemne sa se incalzeasca... si nu se compara Romania cu Spania, Germania, Franta... acum pe bune! Cine spune ca tiganii sunt romani, asta e numai o cetatenie... ei sunt de fapt nomazi. Interesul poarta fesul!

"Mi-am luat cu mine o chitara.."

2009-01-22T11:53:00.000-08:00

Si ce putea sa comenteze un destept decat: "De unde ti-ai luat casca?"

New York Times publică reclame pe prima pagină, din cauza crizei economice

2009-01-06T13:22:00.000-08:00

*Nici nu mai merita sa pun eu un titlu de la mine... sursa: NewsIn

Cotidianul american New York Times a decis să publice reclame pe prima pagină, încercând să diminueze astfel efectele crizei economice, informează ziarul britanic The Guardian.

New York Times va publica un ad de presă în jumătatea de jos a primei pagini, care va ocupa spaţiul a şase coloane. Decizia aduce cotidianul în pas cu celelalte ziare americane care au cedat imperativelor comerciale dictate de criza economică, ajungând să vândă spaţiu publicitar pe prima pagină, acolo unde, de regulă, apar principalele titluri şi ştiri ale zilei. Unul dintre primele cotidiane care a început că publice reclame pe prima pagină este Wall Street Journal, încă din 2006.

Cotidianul New York Times a suferit, la fel ca toate celelalte publicaţii, o scădere a veniturilor din publicitate, din cauza crizei. În prezent, cotidianul are trei milioane de cititori pe zi, însă cota sa de piaţă a scăzut cu 55% în 2008.

Ediţia de luni, 5 ianuarie, a fost prima în care New York Times a avut pe prima pagină un ad de presă, mai exact o reclamă la televiziunea CBS, cu titlul "Front Page News" şi sloganul "Cel mai vizionat post".

Potrivit The Guardian, New York Times este catalogat de cititori drept un exemplu pentru conţinutul editorial şi pentru consecvenţa şi profesionalismul angajaţilor.

2008-12-18T13:58:00.000-08:00

mi`a placut tare mult poza asta. Este Brasovul.

... pot cauza cancer!

2008-12-16T03:53:00.000-08:00

Tocmai am citit un articol in Green Report, referitor la lumanari. Primul instinct pe care l`am avut a fost sa cred articolul va incerca sa ne convinga sa folosim de acum lumanarile in loc de becuri, ca si asa fac o lumina mai placuta, ca si asa vine Craciunul, ca si asa, si asa. Nu ma intelegeti gresit, sunt pro reciclare si sunt atenta pe cat pot. Dar articolul asta, dupa cum ar spune Kramer, just blew my mind.

"In urma cercetarilor Agentiei pentru Protectia Mediului din US si a Asociatiei Americane de Cercetare a Plamanilor s-a dovedit ca lumanarile emit o varietate infricosatoare de compusi organici volatili inclusiv acetona, benzen, tetraclorid de carbon, monoxid de carbon si xilina. Pe langa acestea, ca orice materie care arde, lumanarile produc particle de funungine microscopice care pot contine metale grele toxice eliberate din fitilul lumanarii."

Fara gluma, acum inteleg de ce persoanelor care nu obisnuiesc sa mearga la slujba de duminica li se face rau. Stiam ca de la lumanari si caldura, dar acum avem declaratia stiintifica. Probabil de asta unele biserici au renuntat la lumanari si au adoptat metoda beculetelor. But wait, there's more!

"In afara felului in care fitilul este facut, cat de curat arde o lumanare depinde de alti cativa factori, inclusiv de tipul de ceara din care este facuta, daca este parfumata sau colorata si cat de lung este fitilul. Un fitil prea mare va produce mai multa funingine decat un fitil mai scurt."

Well of course dumbass! Daca fitilul este mai lung produce mai multa funingine, pentru ca este mai multa materie! Si referitor la lumanarile parfumate si colorate, alea care au bucati de portocala, sau boabe de cafea, ce efect au? Oare cancerigen?

BINENTELES! Stati numai sa enumar cateva din afectiunile cauzate de ingredientele din lumanari:

plumb: probleme la inima, rinichi, creier, sistemul nervos central. Copii pot suferi tulburari comportamentale si depresii.
cadmiu (?): ingalbenirea dintilor..., uscarea pielii, obosela. Toxic pt rinichi, oase, ficat afecteaza sistemul imunitar.
parfumuri: pot cauza cancer, defecte de nastere etc.
insiruire de substante chimice din care am inteles numai "aromatice": iritatii respiratorii, ale pielii, ochilor, greata, dureri de cap. (asadar, daca ati facut in repetate seri dragoste, nu va faceti griji de greturi, sunt probabil de la lumanarile aprinse)
microparticulele: expunerea pe termen lung creste riscul mortii prin atac de cord.

Si tot asa fara numar. Dupa cum ar spune un banc, nici in lumanari nu mai poti sa ai incredere. Si astea dauneaza grav sanatatii, cauzeaza cancer, duc la grave probleme de sanatate sau moarte. Asta pana cand se va trei o companie care produce lumanari sa spuna ca pun nu stiu ce compus care anihileaza si chiar absoarbe funinginea.

Pana la urmatorul articol care ne va sfatui sa aprindem lumanari in loc de becuri, ma duc sa`mi aprind o lumanare... si nu pe piept.

Mobilizare!

2008-12-10T02:39:00.001-08:00

Am aflat si eu acum 5 minute. Imi pare rau ca nu stiam de mai devreme.

Dragi prieteni,

va anunt ca incepand de luni, 8 decembrie si pana vineri, 12 decembrie, voi strange jucarii si hainute de iarna pentru copiii din Kandahar, Afganistan. Undeva dupa 15 decembrie ma voi duce cu un transport umanitar la fata locului, la micutii care nu au nici caldura, nici jucarii de vreun fel.Tocmai de aceea, daca nu va cer prea mult si vreti sa ii ajutati, o puteti face daruind jucarii care nu va mai trebuie sau haine pentru copii pe care le puteti lua de la prieteni, rude, vecini samd.Ganditi-va ca ei s-au nascut in plin razboi, fara nicio vina. Le-au murit parintii, ucisi de talibani, de minele anti-personal sau de explozii ale unor sinucigasi.De aceea, incepand din 8 decembrie, intre orele 10.00-20.00, va stau la dispozitie si va astept la Trustul de Presa Ringier, Str. Dimitrie Pompeiu nr.6, sect. 2 (zona Metrou Pipera). Pentru detalii si lamuriri va stau la dispozitie si va pot lasa un nr de tel just in case.Poate pentru noi nu inseamna mult o jucarie de plus chinezeasca, insa ganditi-va ce inseamna ea pentru o fetita care nu stie ce e Barbie, iar baieteii vad soldati de-adevaratelea, in loc sa se joace cu ei ca jucarii....In numele lor va multumesc si daca vreti sa ii vedeti, accesati link-ul de mai jos:

www.afghanistan.carbonmade.com

Cele bune!
Florin

Din ciclul "Experiente din ratb"

2008-12-04T12:31:00.000-08:00

Eram deunazi in ratb, unde ma pozitionasem in fata usii din mijloc. Dupa cum ratb`ul era modelul fara-geam-in-fata-primelor-locuri, ascultam cu usurinta ce vorbeau doi batrani. Foarte urat din partea mea! Ei, si unul din ei povestea cum a avut el odata o criza, si noroc ca venise ambulanta la altcineva din sat (?) si ca l`a luat si pe el, ca altfel pana ajungea, cine stie ce se intampla. Apoi povesteste celalalt, ca stai sa vezi cand a venit dupa el ambulanta... Ca a avut nu stiu cate crize intr`o zi, si sa vezi ca nu avea baterii la aia ca sa`i faca din aia. Si ca un doctor a vrut sa ii faca nu stiu ce injectie, si a venit un alt doctor care a zis ca nu... Ceea ce pe mine ma nelinisteste este ca nu inteleg cum era dumnealui asa lucid si mai ales sa retina lucruri ce erau in preajma lui in timp ce avea mai multe crize. Dar trecem peste.
Buon. Si a luat tot personalul din spital la rand , ca sunt multi stagiari, care nu prea stiu ei, dar se baga. Si ca a venit unul la el cu o sonda (nu ma bag... nu cunosc), dar mosul "Stai! Nu sondezi nimic! Ca faci rana deschisa si cancerul e gata."
Binenteles ca mosul a fost internat. Si povestea cum era in salon, si ce oameni mai erau cu el in salon. Povestea, cu intelepciunea si rabdarea specifica unui om in varsta, cum mai era un barbat tanar cu el in salon, pe la vreo 35 de ani. Si ca intr`o seara, el se simtea rau, si a venit asistenta sa stinga lumina. El nu a apucat decat sa strige "Nu ma lasati sa mor!" si gata a fost. Mda... Celalalt completeaza cu ceva de genul "da, uite, acum e viata, acum nu e... ntz-ntz-ntz". Au venit unii cu un sac din ala de plastic cu fermoar si l`au luat. A doua zi cand a venit nevasta`sa, ca unde e barbatul ei. Pai, a murit. Cum a murit?!? "Io`te... asa", completeaza mosul.
Nu poti sa nu te gandesti la tine, sau la cineva drag. Daca e sa ajungi cu ambulanta la spital (si sa va iasa din minte ca voua nu vi se poate intampla), sau cineva drag ajunge la spital, in spitalele in care stim ca asa stau lucrurile, si sansele sa iesi de acolo sanatos sunt 50%, ce faci? Poti sa te transferi? Unde mergi atunci? Ati vazut "Moartea domnului Lazarescu", gandul asta va da fiori pe sira spinarii.
Am mers de la Romana la Eroilor ascultandu`i, si daca la inceput de drum zambeam de istorioarele lor cu ambulante, am coborat ingrozita de gandul ca eu sau cineva drag mie poate ajunge intr`o punga de plastic de spital.
Acum imi dau seama ca statia era in fata Spitalului Universitar de Urgenta...

Later edit: Cateva saptamani mai tarziu, m-am operat de apendicita in spitalul Universitar. Povestioara este si ea scrisa pe blog. The irony!

Pauza

2008-10-20T12:56:00.000-07:00

Ca sa nu mai intrati cu sufletul la gura sa vedeti ce noi postari am mai postat, va anunt ca voi lua o pauza, pentru ca nu mai am timp sa scriu (sau sa gandesc :P). Dar raman datoare cu o poveste despre conferinta lui Kotter, despre concursul de drift din acest week`end, si un filmulet pe care l`am vazut in seara asta pe net, dar pe care nu`l postez acum pentru ca tre` sa fac niste reserch.
Ne vedem pe la sfarsitul lunii.
Take care y`all!

Nou stil muzical

2008-10-11T10:15:00.000-07:00

... cel putin recent gasit de mine. La propriu, nimic nu e nou sub soare, dar are un nume. "Mash up", care este ceva ce noi deja practicam, more or less, si anume combinarea a doua melodii.
Deci nou dar nu prea, navigati voi sa gasiti varianta care va place, deocamdata, ce am gasit eu

http://www.youtube.com/watch?v=qaELivmHxI0&feature=related

Personal, imi place foarte mult stilu asta, ca potenteaza mai mult melodiile. Beat`ul este mai puternic. Satisfactia este dubla cu doua melodii nice combinate cum trebe. :p

Lucruri simple

2008-09-25T07:40:00.000-07:00

Abia mai am rabdare sa citesc editoriale. Stau la job, si citesc o revista interesanta, dar nu am rabdare sa citesc editoriale care stiu mi`ar da o hrana sufleteasca. Nu vreau sa ma bazez decat pe fapte, pe cifre, pe lucruri. Ce sec este, dar e sigur. Si acum mi se face dor de teatru, de trupa de teatru si colegi, de cor, si nu imi e dor de momentele alea, ci imi e dor de sentimentul ca te exprimi pe deplin. Si nu prin cuvintele altora.
Si mi`e dor de priviri, de hohote de ras, de nervi si injuraturi spuse cu sinceritate, si care te fac sa mustacesti, si nu sa fierbi de ciuda, si vreau sa scap de sabloanele in care m`am prins. MI`e dor de adancime.
A spune e mai simplu.

O palma peste fata

2008-09-22T03:48:00.000-07:00

Azi am fost martora unui eveniment care mi`a dat fiori pe sira spinarii si m`a facut sa iau in serios participantii la trafic din Bucuresti, statutul femeii de azi, statutul barbatului, siguranta pe strada, cine si cum ti`o ofera.
Titlul nu este o expresie de data asta, ci este la propriu.
Eram in tramvai, ascultam un audiobook si ma uitam pe geam. Tramvaiul in care eram trebuia sa o faca la dreapta, dar pentru ca un taxime-trist a tinut sa intre in coloana, desi nu mai avea loc, a blocat linia de tramvai. Daca s`a blocat tramvaiul, s`a blocat si toata coloana in care a vrut sa intre testosteronul. 10 masini au inceput tot felul de manevre pentru ca Taxius, zeul tuturor strazilor si semafoarelor din Bucuresti, sa intre in coloana si sa elibereze tramvaiul. Taximetristul a urla la masina din fata sa ii faca loc sa intre, chiar daca si aceea era bagata pana la refuz in celelalte. Cred ca este necesar sa mentionez ca in masina era o tipa foarte finuta, blonda, cu numar de Timisoara. La unmomendat, dupa ce el a urlat in toate felurile la ea, domnisoara s`a dat jos din masina si a tipat si ea la el, ca nu mai are loc sa se dea mai incolo, dupa care a intrat in masina. Testosteron a simtit ca el trebuie sa fie cel care pune punct, asa ca s`a dus la masina domnisoarei, si i`a aplicat un dos de palma, de i`au sarit ochelarii.
Bine`nteles ca domnisoara nu s`a dus sa`l ia la pumni, bine`nteles ca el a injurat`o in continuare din masina, bine`nteles ca alti testosteroni au rezonat (adica au zis "hahaha, asa, asa!" - pentru alti testosteroni) si bine`nteles ca taximetristul nu va pati nimic, unless tipa are un prieten care o iubeste tare mult.
Credeam ca soferii din Bucuresti se rezuma la idea ca ei sunt buricul targului, ca toata lumea, mai putin ei, sunt boi si vaci proaste, si la un claxon asezonat cu injuraturi. Cuvinte precum "respect" si "civilizatie" sunt ca peretele in nuca. Vorba lui Dobro si Craiu: "testosteron"... pe care il imprumuta si prea multe femei.
Ce faci, tu femeie, cand primesti in trafic o palma peste fata? Fie ea la propriu sau figurat. O intorci? Apelezi la cineva sa i`o intoarca? Suni la politie, care iti va da si ea o palma peste fata?
Sau, ca sa le eviti, stai cu frustrarea ta in masina cu geamurile inchise si portiere blocate.

Genul programului: comedie neagra

2008-09-14T03:18:00.000-07:00

Bag de seama ca nici nu public mai mult pe blog, dupa cum promisesem (than again, promisses are made to be broken) si mai nou ma fac critic de film. Dar daca vad ceva frumos, trebuie sa spun lumii mai departe. Am mai vaut un film excelent.
Filmele englezesti (nu toate, binenteles) au fost mereu slabiciuna mea. Sunt spumoase, inteligente, trebuie sa aiba un umor negru, iar acea raceala cu care trateaza englezii lucruri socante, precum un omor, este absolut delicioasa.
Filmul pe care l`am vazut "se intituleaza" (ma amuzat verbul asta) "Death at a funeral". Va dati seama dupa titlu ca e as black as it gets. E o combinatie de familism, santaj, dragoste, grotesc, droguri, homosexualitate, nudism (dar care te face sa razi in hohote, si nu sa pui mana pe ochii celor sub 12 ani) si binenteles moarte, daca tot e o inmormantare.
Un "melange" foarte ponderat, nu cu acea exagerare cu care ne plictiseste Hollywood`ul, cu o multime de personje , care abia astepti sa vezi ce patesc, unde care fiecare in parte isi face rolul perfect. Si spun perfect cu toata gura. Apropo de asta, citeam pe imdb un comentariu la film, in care cineva comenta jocul actorilor. Si spunea ca Alan Tudyk a fost un deliciu, dar si Mathew MacFathien, dar si ala, si daca il pomenesc pe asta, trebuie sa il pomenesc si pe celalalt, cu care a facut un cuplu nemaipomenit. Dar defapt toata distributia a picat numai bine pe rol.
Vad ca am ramas fara epitete la superlativ din lista si asa saracacioasa, pentru un film din 2007, dar al carui umor nu are varsta. Va atasez un trailer, nu linkul, dupa cum faceam de obicei, pentru ca imi doresc din inima (cum ar spune Mihaela Radulescu) sa rada si altii pana nu mai pot respira, asa cum am patit eu.

All in #%$# Brugges!

2008-09-02T07:03:00.000-07:00

Am vazut un film excelent week`endul trecut. “In Brugges”, in regia lui Martin McDonagh, cu Colin Farell, Brendan Gleeson si Ralph Finnes. Dupa cum citem si in comentariile de pe imdb, filmul este o gura de aer proaspat, dintr`o industrie incarcata de clisee, happy ending si menajamente.
Filmul surprinde realitatea unor asasini platiti, greseli si consecinte in aceasta meserie, dar si onoarea la care acestia tin.
Inceputul filmului este ambiguu, si nu intelegi de ce doi oameni sunt in Brugges, din cate se pare impotriva vointelor lor. Pe scurt, intriga sta in felul urmator: Ray, un asasin platit, interpretat de Colin Farell, a ucis din greseala un copil. Seful lui, Harry interpretat de Ralph Finess, i`a ordonat lui si colegului lui, Ken (Brendan Gleeson) sa plece din Londra in Brugges si sa astepe noi instructiuni. Instructiunile le`a primit numai Ken, si constau in uciderea lui Ray, pentru greseala. Acesta refuza sa o faca, avand convingerea ca Ray se caieste si va incerca sa faca ceva mai bun cu viata lui. Pentru dezonorare, Harry vine in Brugges sa ii ucida pe amandoi. Desi planurile fiecaruia par simple, destinele si principiile fiecarui duc la un cu totul alt rezultat, care impresioneaza prin realism.
Filmul este format din paradoxuri. Pe deoparte, Brugges este un oras de vis din Belgia, si totul in acel oras pare ca tine de basm. Orasul vine in totala contradictie cu drama pe care o traiesc personajele. Pe de alta parte, lumea acestor asasini este in totala contradictie cu lumea normala si viata obisnuita a celor din Brugges. Chiar si atunci cand Ray sau Harry au de aface cu persoane din sfera narcoticelor sau armelor bruggiene, care apartin tot campului lexical al infractiunii, acestia se disting de caracterele celorlalte personaje.

Paradoxul sta si in personaje. Evolutia personalitatii personajelor, principiile si actiunile, omenia si sangele rece cu care vorbesc despre lucruri amuza dar in acelasi timp iti dau un fior rece pe sira spinarii, la gandul ca oamenii se imunizeaza la moarte. Si desi moartea este presenta pe parcursul filmului, aceasta devine numai un context prin care personajele traiesc.
Colin Farell face un rol minunat, profund si credibil. Desi plange, incearca sa se sinucida, nu este in niciun moment patetic, cum l`am vazut spre exemplu in „Alexandru”. Desi omoara un copil, cainta si suferinta lui, sinceritatea si bucuria pe care le traieste, toate progresiv, te fac sa`ti doresti inca o sansa pentru „the poor punk” (amarat). Ralph Finnes este ca intotdeauna elegant, si parca reprezinta constiinta morala a intregului film.
Un film piperat cu empatie si umor, in care se spune f*** de 126 de ori in 107 minute.
Voila doua dialoguri:
Ray: Harry, I've got an idea.
Harry: What?
Ray: My room faces out the canal, right? I'm going to go back to me room, jump into the canal, see if I can swim to the other side and escape.
Harry: All right.
Ray: If you go outside around the corner, you can shoot at me from there and try to get me. That way we'll leave this lady and her baby out of the whole entire thing.
Harry: You completely promise to jump into the canal? I don't want to run out there, come back in ten minutes, and find you ******* hiding in a cupboard.
Ray: I completely promise, Harry. I'm not going to risk having another little kid dying on me.
Harry: So, hang on - I go outside and I go which way? Right or left?
Ray: [upset] You go right, don't you? You can see it from the doorway! It's a big ******* canal!
Harry: All right. Jesus. I only just got here, haven't I? Okay, on the count of one, two, three, go. Okay?
Ray: Okay.
[long pause]
Ray: What? Who says it?
Harry: Well you say it.
Marie: You people are mad!

Ray: Do you think this is good?
Ken: Do I think what's good?
Ray: You know, going around in a boat, looking at stuff?
Ken: Yes, I do. It's called sight-seeing.

Vizionare placuta!

Mare la bulgari...

2008-09-01T07:30:00.000-07:00

Am fost si eu la Bulgari, cum merge tot romanul fara litoral in tara lui. Ei, sa nu fiu rea, se spunea ca acolo sunt servicii bune (adica mai bune decat la noi), preturi mici si peisajul mai frumos, doi in unu, munte si mare.
Nu o s`o lungesc foarte mult. Am fost la Nisipurile de Aur, dar depinde pe a cui plaja erai ca sa vezi nisipuri de aur. Erau si scoici, si pietre, dar nu`ti rupeai totusi picioarele. Apa... depindea de curentii marini, cam ca la orice mare. Odata mai curata, odata mai murdara... preponderent nu te scarbeai cand intrai sa te balacesti, si cert e ca se strangeau algele de pe mal.
Plecam acum de pe plaja prin statiune. Oferta pe tarabe slaba spre foarte slaba. Aceleasi lucruri peste tot iar preturile.... O poseta din carpa, care nu iti lasa o lacrima in coltul ochiului, 60 RON, plin de curele cu D&G, esarfe, bratari si margele. Am avut impresia ca au o obsesie pentru facaturi, in sensul ca toate esarfele/posetele/curelele/accesoriile erau de la Versace, D&G (Daniel & Gabriel cum ar spune cocalari.ro), YSL. In plus, toate erau, desi ieftine, scumpe.
Altceva: MANCAREA ERA SCUMPA!!! Dovada, o pizza - 28RON, paste - 20RON, frigarui - 340 RON, porumb fiert - 6 RON. Si lista poate sa continue.
Oricum, odata se merita sa mergi, macar sa vezi campuri pustii, de la vama spre statiune, cat de ramasi in urma sunt, lada niva si moskvici, cati romani sunt acolo, mai ales in week`end si sa nu ratati castelul Balcic.
A, sa nu uit, mancarea pe langa ca e scumpa, e grasa si nu e gustoasa. La intoarcere am mancat in Vama, si era atat de buuuuuun! Si ca tot am ajuns si aici, Vama Veche e o statiune superba, nu prin aspect, ci prin senzatie. N`am stat decat 2 ore, cat am mancat si ne`am plimbat pe plaja, dar e altfel... te face sa zambesti. :)
Cam atat. Pentru informatii suplimentare, contactati`ma prin comment.

Perseide!

2008-08-11T01:51:00.000-07:00

Stiu ca e short notice, dar maine sunt perseidele (ploaie de stele).
Cel mai cunoscut curent de meteori al anului, Perseide, va atinge in noaptea de 12/13 august maximum de activitate. Dintr-un loc cu cerul curat, lipsit de poluare luminoasa, se pot vedea cu ochiul liber in noaptea respectiva peste 200-300 de meteori. ncepand cu ora 23, activitatea va creste constant.
Aveti pretextul perfect sa iesiti din casa, poate chiat din oras, sa nu fie smogul care sa blocheze cerul si vizibilitatea, si uitati`va pe cer.
Have a nice view!
PS: Eu anul trecut nu am vazut multe stele, dar a fost un pretext bun sa ies, and I had a really good time. :D

Guns and roses

2008-08-06T10:16:00.000-07:00

Nu am sa ma refer la formatie, in ciuda titlului, ci la arme. Ati vazut"Traficantul de arme" cu Nicholas Cage sau "Blood diamonds" cu Leonardo di Caprio? Sunt doua filme excelente, ce fac parte din acea categoria care prezinta o realitate, fara final fericit. Sunt filme care te scot din naivitate si`ti arata cat de mica e lumea, cat de modificata in realitate. Ca sa fiu inteleasa mai bine, intelegi, spre exemplu de ce a fost razboiul; civil in Siera Leon. De tot in ceata?
In "Blood diamonds" era o scena in care se povestea ca de fiecare data cand in Africa se gaseste o resursa, precum petrol, cauciuc, diamante, se isca un razboi civil. Acesta era si cazul in film. Pe scurt: s-au descoperit mine cu diamante. Au aparut rebelii, care cautau diamante, pe care luau arme, pe care le foloseau sa distruga comunitati, sa ia ostatici sa le caute diamante pentru ica niste arme, a, si ca sa lupte impotriva guvernului. Erau niste "baieti destepti" care luau diamantele, le duceau in tara alaturata, le exportau de acolo, dar de fapt se exporta mai mult decat era pe hartie, desigur nu foarte scump, sa ne permitem. Diamantele erau luate dai mai susii baieti destepti, care finantau tot acest transport, cumparau diamantele, iar surplusul il puneau intr`un seif, pentru ca oferta sa fie mica, pentru ca pretul sa fie mare. Nice doing business with you!
Asta in timp ce, revin, in Africa era razboi civil, in timp ce rebelii furau copii, pe care ii educau sa omoare, si ei omorau. Scena care mi`a ramas in minte este aceea a unor copii, cu arma in mana, care trageau de parca era un pistol cu apa. Si nu puteai sa te duci sa`i tragi de urechi, ca te omorau. Acestia sunt guns and roses.
Si ca un supliment, in (God bless) America, in Florida, daca iti luai un credit, primeai bonus o arma. Un puscoci, to be precise. Si tot in (God bless) America, exista un fel de comitet al sustinatorilor armelor, care se leaga de mai orice, sa forteze statul sa faca arma legala la purtator si acolo, si acolo...

Pe post de post

2008-07-22T05:00:00.000-07:00

http://iulian.enache.info/

Ciocolata

2008-07-16T03:42:00.000-07:00

De cate ori scrieti pe lista de cumparaturi ciocolata Poiana/Mars/Primola sau orez de la...? De cate ori ati intrat in benzinarie cu gandul clar de a face plinul, si ati plecat de acolo si cu un Bounty? Nu este nevoia noastra de a cheltui banii, si nici nu suntem victimele marketingului.
Pur si simplu ne place sa ne alintam, sa ne rasplatim, pe noi sau pe ceilalti (vezi iubitul pe care-l mustra constiinta). Nu e nevoie sa va spun eu, ci numai sa constentizati de cate ori v-ati alintat cu ciocolata, sau sa-i spunem generic, un dulce, pe care l-ati cumparat pe nesimtite.
Dupa ce ati cotelit prin super/hypermarket, ajungeti la coada la casa unde trebuie sa stati. Cel din fata voastra si`a insirat toate cumparaturile, si uitandu`va in jur vedeti o ciocolata si aproape pe nesimtite o puneti in cos. De cate ori ati facut asta? Acum hai sa facem un exercitiu de memorie. Unde este ciocolata pusa in magazin, cea de genul Mars, Bounty, si cele tip baton? Sunt la casa. Pe acest fenomen se bazeaza 90% din producatorii de ciocolata, pe joaca, nostalgia copilariei, pofte, instinct.
Si ca sa va dati seama de un lucru (nu vreau sa va influentez), M&M aduce venituri mai mari decat o fac tigarile Camel.

Ca sa stiti unde si cum

2008-07-10T06:56:00.000-07:00

Telefonul Copilului este un program demarat de Romtelecom. Serviciul se adreseaza copiilor-victime ale abuzurilor, persoanelor care doresc sa reclame un abuz asupra unui copil si parintilor care au nevoie de consiliere. In 2007, la Telefonul Copilului s-au inregistrat 1090 de solicitari valide.

P&G
"Sansa la viata, sansa la noi amintiri" este un proiect organizat de Procter&Gamble dedicat sprijinirii copiilor ce sufera de malformatii cardiace. Intre 1 iulie si 30 septembrie, fiecare persoana poate contribui la succesul campaniei prin cumpararea oricarui produs participant in campanie (Ariel, Bonux, Tide, Ace, Lenor, Fairy, Mr. Proper, Pampers, Always, Discreet, Wask&Go, Head&Shoulders si Gillette).
Donatiile stranse vor merge catre Institutul de Boli Cardiovasculare si Transplant din Targu-Mures.
Procter&Gamble a facut deja o donatie de 300.000 de dolari spitalului din Targu Mures pentru inceperea lucrarilor la noul bloc operator.

Vodafone sustine cel mai amplu program de donare de sange.

Cine doreste sa doneze, poata sa mearga la urmtoarele centre:
Bucuresti: Universitatea Politehnica, Cladirea Rectorat, Hol central, Splaiul Independentei Nr 313
Arad: Centrul de Transfuzie Sangvina ARAD, Str. Spitalului Nr. 2-4, Tel: 0257/ 270.597
Bacau: Centrul de Transfuzie Sangvina BACAU, Str. Marasesti Nr. 22, Tel: 0234/535.769
Cluj-Napoca: Centrul de Transfuzie Sangvina CLUJ-NAPOCA, Str. N. Balcescu Nr. 18, Tel: 0264/592.882
Craiova: Centrul de Transfuzie Sangvina CRAIOVA, Str. M. Antonescu Nr. 60, Tel : 0251/418.171
Iasi: Centrul de Transfuzie Sangvina IASI, Str. N. Balcescu Nr. 21, Tel: 023 2/224.371
Constanta: Centrul de Transfuzie Sangvina CONSTANTA, Str. N. lorga Nr. 85, Tel: 0241/520.711
Timisoara: Universitatea de Vest, Hol central, Bd Vasile Parvan Nr 4

Din pacate nu am gasit data in care se poate dona la fiecare.
Petrosani: Universitatea Petrosani, Str. Universitatii Nr. 20
Targu Mures: Centrul de Transfuzie Sangvina TARGU-MURES, Str. Nolter Karoly Nr. 2, Tel: 0265/214.507
Resita: Centrul de Transfuzie Sangvina RESITA, Str. I.L. Caragiale, Nr. 1, Tel: 0255/213 587
Targu Jiu: Centrul de Transfuzie Sangvina TARGU JIU, Str. 22 Decembrie nr. 22 bis, Tel: 0253/244.731
Sibiu: Centrul de Transfuzie Sangvina SIBIU, Bdul. Corneliu Coposu, Nr 2-4, Tel: 0269 431583 / 0269 235156

We are all going to die!

2008-07-07T05:14:00.000-07:00

In ciuda titlului cu iz ironic, tema postului e destul de serioasa.
Am vazut ieri un documentar, A unsprezecea ora, in care se tratau teme ca incalzirea globala, how we are all going to fry, cat de mult se greseste la nivel global, prin poluarea la nivel industrial si asa mai departe.
Oricum, documentarul iti da fiori.
Si discutand cu o colega documentarul, mi`am dat seama ca la nivel de constiinta a unui om, nu ai cum sa schimbi lucrurile. Ok, tu nu iti mai iei masina, dar alti 10 isi vor lua, si ce e masina ta, pe langa marile uzine, pe langa traficul intens al avioanelor si, din nou, asa mai departe.
Da, eu vreau sa reciclez, si toate ziarele pe care le citesc le voi pune in ghenele pentru reciclare, dar ghenele sunt cam departe pentru blocul meu, pentru ca firma de salubrizare din sector nu are bani sa`si cumpere utilaje speciale pentru a ridica materialele reciclabile, si pana car o sacosa de ziare pana haaaat, ca nu vreau sa`mi iau masina, s`ar putea sa mi se duca spiritul civic la primul cos de gunoi. Si mai e o chestiune, depasind spatiul personal, de altfel care poate face diferenta, unii oameni mari, la o intalnire in Londra, au spus ca, ok, vreti sa punem utilaje, tehnologii environment friendly, si care sa polueze spre zero? Ok, in secunda doi le instalam, dar benzina va costa de 3 ori mai mult. Si in momentul de fata atati soferi protesteaza din cauza pretului benzinei.
Si totusi, macar daca, si vorbesc in categoria mea de varsta, mai multi tineri ar recicla, si si`ar lua biciclete si trotinete, mai multi tineri ar gandi ca mine, ca mai exista atii ca ei, si poate impreuna pot face o diferenta. Dar cei care tin lumea in mana acum au alte griji, ca pana planeta se duce dracu`, ei mor si nu vor suferi. Si pana vine noua generatie, sper cu noi conceptii si credinte, s`ar putea sa fie prea tarziu sa mai schimbe ceva.
Oricat de naiva as fi sa cred ca pot face diferenta, tot pe jos, cu ratb/ metrou sau trotineta voi merge. Si tot voi insista sa reciclez, si tot voi stinge lumina sau calculatorul cand nu am nevoie de ele. Pentru ca`mi pasa. Si asta e minimul de efort pe care pot sa`l depun. Infim.

"Noi trebuie sa devenim schimbarea pe care o cautam in lume", Gandhi.

http://youtube.com/watch?v=7IBG2V98IBY

It's official!

2008-07-03T01:21:00.000-07:00

Vorbeam cu pritenul meu depsre acest blog, ce as putea sa fac sa depasesc numarul de 100 vizitatori in 3 luni. Unul din sfaturile lui a fost sa scriu mai des, ca atunci cand o persoana scrie 2-3 posturi la 1-2 saptamani, si cititorul va intra mai rar, cu gandul lasa, ca intru la o luna si citesc 2-3 articole. Dar in momentul de fata, in special, ma confrunt cu o dilema; nu am ce sa scriu de interes general aici atat de des, din ceea ce fac eu, pentru ca blogul sa fie in realitate o carte de vizita. Tin inca la principiul ca acest blog sa va informeze cu ceva, sa comunica ceva worth saying.
Nu vreau sa scriu probleme existentiale si sa alunec spre patetism, asa cum fac cateva bloguri, si nu consider ca problemele existentiale ale unui bloger v`ar atrage sa cititi un blog, mai ales atat timp cat nu va cocosati de ras la stilul meu de a nara.
So, I got to thinkin`, ce ar fi sa scriu cate un post cu informatii intr`adevar de interes general. Cum ar fi energia eoliana, din ce se mai face asta si aia, lucruri care sa va imbogateasca spiritaul.... I shell be the new wikipedia. :D

Pentru o mic mostra, aseara dadeam search pe site`urile ziarelor autohtone la cuvantul responsabilitate, si cele mai multe rezultate erau din politica. Isn't it ironic?

Numai doua lucruri am de spus:

2008-07-02T06:43:00.000-07:00

E ironic cum "plant" inseamna si planta si combinat. Poate combinatele acum fac CSR`uri pentru plante... poate combinatele o sa devina oaze... :p
Am o intrebare, va rog sa ma elucidati:
De ce e blogul lui Manafu asa de bun/ admirat?

Original vs Modificat

2008-06-23T06:10:00.000-07:00

Parerile sunt impartite in ceea ce priveste arta fotografica. Si cu atat mai mult acum, ca au aparut fotografi ca ciupercile dupa ploaie. Pe bune, cati pusti/ adolescenti indeosebi ati vazut cu super Canon sau Nikon la gat, facand poze dupa poze. Nu am nimic cu asta, nu am ajuns inca la stadiul de baba "pe vremea mea", problema mea priveste ce urmeaza. Spre exemplu sa ne gandim la pozele de pe mess, fie ca sunt facute cu super telefonul in baie, sau in parc, sau cu super aparatul, fie ca le faci singur sau iti sunt facute, cat de multe sunt modificate. Fie ca este modificata lumina, nuanta, culorile, cropuita, multe poze sunt modificate.

Eu nu sunt de parere ca atunci cand modificam fotografia, dam in cu totul altceva, care nu se mai numeste arta fotografica. Arta are loc cand reusesti sa prinzi un colt al lumii reale, in frumusetea ei naturala. Oricum, aparatele cu meniul sau obiectivul pot modifica imaginea, dar cand vine vorba de prelucrare pe calculator, deja nu mai surprindem realitatea.

Ok, daca vorbim de crop, inteleg. Voiai sa prinzi o musca si nu puteai sa te duci asa aproape, dar de aici pana a face pe Catherine Deneuve fara riduri e cale lunga.

ENJOY!

2008-06-16T10:52:00.000-07:00

Poftim, pentru o jumatate de ora de rasete, uimire, si dat din cap negativ dar cu zambetul pe buze, printre "ntzzz, ntzzz, ntzzz".
Cocalari si Pitipoanceee!!!

Scoala vs. Real Life

2008-06-14T12:44:00.000-07:00

Vad ca-mi fac un hobby din a scrie in diverse locuri si timpuri mai mult sau mai putin potrivite. Dar cand te loveste ceva, tipi. Pe langa asta, vad ca nu mai pot sa scriu daca trece momentul despre care vreau sa scriu. Si de ce sa te asezi la masa de lucru ai`n`ai`chef (apropo de un post mai vechi)? Poti sa te asezi la masa si cand ai chef, chiar daca initial faci altceva. Macar poti face un lucru bun.
Cam asa simt eu acum, cant sunt la o conferinta International Dispute Resolution Seminar, organizata de Business Standard, Zamfirescu-Racoti-Predoiu (parteneriat intr-o "casa" de avocatura) si Premium Communication. Cu 5 avocati excelenti in domeniul lor, dar o caracteristica pe care o credeam esentiala in domeniu, nu prea si-o manifesta: oratoria. (Vorbesc la prezent pentru a scriu in timp ce conferinta se desfasoara)
Poate ca unul.. hai inca doua jumatati, mai ridica privirile audientei. Trebuie sa mentionezi ca acestia sunt vorbitori englezi. Sunt multe lucruri care imi vin in minte si despre care as vrea sa vorbesc, printre care:

E dificil sa participi la o conferinta intr-un domeniu pe care nu-l cunosti, cu atat mai mult cu cat se folosesc notiuni abstracte si mai ales in perceptia mea... notiuni abstracte se suprapun cu un context abstract... you lost me...
De ce este mai usor sa urmaresti un vorbitor englez decat unul roman, desigur, daca stii si tu engleza? Poate, pe de`o parte, urechea ni s`a obisnuit intr-atat cu engleza incat totul ni se pare mai familial, daca tinem cont si de contextul in care avem cel mai des contact cu ea (acasa, pe canapea, cand suntem de obicei chilled, apropo :p). Pe langa acest aspect, mai este aliura informala pe care engleza o are. Think, cand te gandesti la formal in engleza, nu`ti vine sa vorbesti ca Shakespeare? Inca o intrebare din categoria "oratorie", is it just me (apropo de engleza) sau multi romani care sunt invitati sa ia cuvantul la conferinte nu cunosc/aplica minime tehnici pentru a`si imbunatati discursul?
Am citit ideea asta intr`un articol de Andrei Savu, care m`a pus si pe mine pe ganduri, si cu care as vrea sa inchei postul: la scoala suntem invatati sa gandim in clisee, anumite reguli de aur pe care apoi ne asteptam sa le intalnim in "real life" si traim un soc atunci cand vedem ca lucrurile stau altfel.

Termin cu bulinutele aici, pentru ca asta nu mai e un lucru care sa merite doar o bulinuta, merita un paragraf. Ideea mi`a revenit in minte cand am vazut ca un grup de avocati a facut lumea in sala sa caste, nu pentru ca nu spuneau lucruri extraordinare, din care si un necunocator ca mine avea de invatat, dar pentru ca nu stiau cum sa le spuna. Si chiar m`a frapat felul in care se prezentau lucrurile. Recunosc, nu eu eram publicul tinta acolo, si mesajul nu trebuia sa se muleze pe mine, dar nu s`a mulat prea bine nici pe alti invitati.
Avem cursuri de etica, deontologie, suntem invatati sa facem asa si niciodata asa. Si iesim din facultati si suntem bulversati de cum stau lucrurile de fapt. "Da` cum sa faci asta?" Aproape ca ai spune ca in carte scrie altfel, daca o citesti, daca nu, ceva in tine spune ca something is not right... J. J Rousseau avea dreptate pe de`o parte cand spunea ca omul se naste pur, societatea il perverteste.
Sunt in sesiune.... am multe cursuri de invatat, multe amanunte din curs imi vor scade puncte la examen, amanunte de care nu voi mai fi intrebata niciodata. Dar sunt sigura ca profesorii au motive intemeiate pentru care ne cer sa invatam pe de rost acele capitole.

Adevarat S`a Inaltat!

2008-06-05T07:08:00.000-07:00

Cand ma intorceam azi de la job (da, de saptamana asta am inceput jobul, but I`m not giving in`s. I like it, dar mai tre` sa prind ceva radacini), o batranica de pe o banca mi`a zis din senin cand am trecut pe langa ea: "Hristos S`a `naltat!". Cand am auzit`o vorbind cu mine fara nicio formula de introducere am facut ce face fiecare bucurestean ( :( ): m`am incruntat. Dar dupa ce am procesat, i`am raspuns cu un zambet: "Adevarat S`a inaltat!".
Se pare ca am fost testata, pentru ca in timp ce ma indepartam am auzit`o spunand pe un ton grijuliu, "mancau`ar mamaia pe ea, ca stie!".
Dupa o astfel de experienta ramai gandindu`te la ea o vreme, cat de repede a trecut timpul de la Pasti, sau greu, de ce a testat batranica aia lumea, pentru ca nu cred ca am fost singura, si personal, imi aduc aminte ca, in urma cu ceva ani, cand eram acasa, spuneam 40 de zile "Hristos a inviat!", cu voiosie de fiecare data, si dup`aia, dupa ce imi schimba placa bunica, spuneam "Hristos S`a inaltat!". Acum spunem in prima si a doua zi de Pasti, pe un ton foarte enervant cum ar fi: "HHristoooss a inviaaaaaaat!", mai lipseste un "draga", dupa care gata, ce? doar sunt moderna! Come to think about it, cand am venit din vacanta, niciun prof. nu ne`a salutat ca de Pasti... Somehow I find that sad....
Si fiind pe subiect, cand m`a sunat azi mama, mi`a zis "Hristos S`a inaltat! Vezi, mama, ca tu tre` sa raspunzi cu ."

Leapsa

2008-05-29T05:56:00.001-07:00

Mersi, Andra! Nu am raspuns mai devreme ca nu am vazut ca mi`ai dat si mie leaspa. So....

Cum te simti azi?
Nicu Alifantis- Balada Blondelor Iubiri
E frumos, e prea frumos la tine`n suflet
E tarziu, e prea tarziu la mine`n gand
Impartasim, impartasim aceasi taina,
Dar nu se stie, nu se stie pana cand.
Suntem lucizi pana la sange,
Si nedespartiti pana la cer.

Vei ajunge departe in viata?
Activ & DJ Optic- Feel good
Melodia imi da sperante, mai ales ca ma bine dispune, dar nu`mi spune nimic concret.
Well.... I close my eyes, I realize, something is making me feel so alive. :D
Brb, got to dance. :p

Cum te vad prietenii?
Taxi- Stelele Care Cad
Banuiala mi`a fost confirmata: I am a star! Oricum, pot trage o concluzie de printre randuri: sunt optimista.

Te vei casatori?
George Michael- Star People.
I do not count myself among you
I may be living in a dream
It's just there seem so many of you
Can't help but hope
There's a difference between....you and me

Care e tematica prietenului tau cel mai bun?
Stigma- Niciodata
E Posibil ca Oana si Cecilia sa dea cu subintelesu... Dar cum pana acum melodiile s`au potrivit ca nuca in perete, sper sa fie si cazul asteia. :p

Care e povestea vietii tale?
Nikkfurie- The a la menthe
O, DAAAAA!

Cum au fost anii de liceu?
X-tim Deluxe feat. Sam Obernik- Just wont do
O melodie a majurilor noastre. Na-na-na-na-na-na-na-na-na-na-na-na....... My oh my!

Ce mai poti obtine de la viata incontinuare?
Ella Fitzgerald- Have yourself a Merry little Christmas
:)) Next year all our troubles will be far away. Deci la mai multe inainte!!! A, si tot printre randuri, inseamna ca o sa am multe cadouri. ;))

Care e cel mai grozav lucru despre prietenii tai?
The Kinks- A well repsected man
N`am ce spune. Melodie de la Dragos.

Ce se va gasi in magazine week-endul acesta?
Chiar sunt curioasa....
Hanson- Save me....... jeez, de cand am melodiile astea pe calc. Imi mai dau o sansa, trisez
Norah Jones- I got to see you again....
Pai de asta vom si afla ce se gaseste in magazine, ca tre sa`l vizitam iar si iar. Aren`t we all victims?

Ce cantec te descrie?
Africanism All Stars- Summer Mood
Dupa cum ar spune Andra: Ataaaat! OOOOaaaaeeeooooo! Come away, dance with meee!

Ce cantec ii descrie pe bunicii tai?
When did they get mixed up in this? Oh well...
Dire Straits- Tunnel of love
E o melodie mai oldie... dar tunel of love? Oh sure, desi daca ma gandesc la bunicu.....

Cum iti merge viata?
Mylen Farmer & Seal- Les Mots.
Les mots, les sentiments
Les mots d`amour, un temple.... You could kill a life with words.

Ce cantec iti vor canta la inmormantare?
Snoop Dog Ft. The Doors- Riders on the storm
WTF, mie chiar nu mi`a placut filmul The Doors. Well at least they`ll have a good boogy!

Cum te vede lumea?
K-os- The love song
I like!

Vei avea o viata fericita?
Queen- I want to break free......?!?!?!?

Ce cred de fapt prietenii tai despre tine?
Split- Falling.
O stiti, e de club, in ciuda numelui, e de bine pentru imaginea mea.

Ravneste lumea, in secret, dupa tine?
Seal- Killer
Hai, really, nu mai comentez.

Cum poti fi fericit de unul singur?
Daft Punk- Techonogic
Maybe the future... sad, totusi nu cred.

Ce ar trebui sa faci cu viata ta?
Nicu Alifantis- Umbra
Te rog pe tine umbra, sa redevi fiinta!

Dau mai departe tuturor care citesc postu.

Cristian Mungiu <=> Gabriela Lungu

2008-05-28T04:52:00.000-07:00

Tocmai am citit un articol pe net care m`a determinat sa scriu iar pe blog. ...chiar ca ma gandeam ca nu mai gasesc un subiect pentru informarea voastra, stimatii mei.
Daca inca nu v`ati dat seama, sunt un mare suporter al PR`ului. Cuvantul suporter nu este ales intamplator, si veti vede imediat de ce. Va aduceti aminte campania la Bergenbier, cu ziua Barbatului? Sigur o stiti pentru ca au fost bannere mari prin oras, corturi pentru adunarea semnaturilor si tot asa. Ei, aceasta campanie de care va aminititi fara doar si poate a castigat Platina la European SABRE Awards – un fel de Palme d’Or al PR-ului .... am copy-paste`uit. Campania a fost realizata de The Practice, al carui managing partner este Gabriela Lungu, iar Oana Bulexa, project manager pe campanie.
Ceea ce pe mine m`a bucurat tare mult, mai ales ca am vazut`o pe Gabriela Lungu la o conferinta pentru studenti si mi`a picat drag de ea de atunci pentru ca e atat de naturala si zambareata. Si se dovedeste a fi si profesionista.
Felicitarile mele!
Si ca sa va lamuriti mai bine, voila un interviu de pe wall-street.ro

Bucuresteni, bip`uiti!

2008-05-24T10:37:00.000-07:00

Sunt autocar, ma indrept spre casa si m`am hotarat, dupa ce am dictat o tema prin telefon, ca, daca tot am laptopu deschis, sa scriu un post pe blog. Pentru cei care se indoiesc acum de integritatea mea mentala, e un post pe care il voi copy`paste`ui din word cand o sa am net.
So, ceea ce voiam sa scriu de tare mult timp e o informatie pe care am auzit`o la TVR1 (singurul post pe care il prind cu cablul neplatit), intr`o emisiune matinala, data de un agent al politiei: "S`AR PUTEA FACE O BANDA SPECIALA PENTRU AUTOBUZE, in viitorul mai mult sau mai putin indepartat, asta in functie de cate bilete se vand si de cat se bipuieste (nu stiu termenul academic) cardul magnetic."
Initiativa mea este mai mult decat nebuneasca, luand in considerare doi factori:

sunt o comoda cand vine vorba sa`mi bipuiesc cardul. Dar cand am auzit vesti atat de incurajatoare, am facut efortul de a`l scoate din ghiozdan, apoi portofel, apoi sa`l apropii, si sa fac acelasi proces in sens innvers. Inca nu am patit nimic. E sigur! Puteti incerca si voi. *trebuie sa mentiuonez ca rutele mele cele mai dese sunt 123/124/301.... intelegeti acum termenul "efort" si puterea sperantei?
numarul meu de vizite de pe blog se apropie de un umil 100. (Cu aceasta ocazie as vrea sa multumesc familiei) Dar mai sunt persoane care`mi citesc blogul, pe care i`as ruga sa dea informatia mai departe...... Andra..... :p

poate... poate.....

Cu bucuria ca am reusit sa scriu insfarsit postul, dintr`un autocar care ma hatzana si ma face sa ma tem pentru integritatea laptopului, va promit ca revin cu informatii interesante intr`adevar pentru viata voastra... mai putin cu acest post, daca nu locuiti in Bucuresti.
Si apropo de lucrui interesante, acum citesc Ed. Bernays, Cristalizarea opiniei publice, ed comunicare.ro, si sunt cateva lucruri interesante pe care mi`ar place sa vi le transmit.
Aviz pasionatilor de PR. :)

La revedere, gradinita! :)

2008-05-20T00:10:00.000-07:00

V-am promis ca revin cu detalii de la Olimpiadele Comunicarii.
Well, we actually did a good job! Am luat locul II, am fost personal felicitati de Teodor Olteanu (Multumim tare mult de sustinere! Inseamna mult pentru noi!) iar eu am fost angajata. Si nu de oricine, ci de Premium Communication, de Sorana Savu pentru care am un respect deosebit si pe care o priveam pe la conferinte si ma gandeam ca peste 5 ani poate o sa lucrez si eu la firma asta... Abia astept sa incep lucru, sa vad ce inseamna si sa invat cat mai multe de absolut orice din domeniul asta.
Experienta olimpiadelor a fost hotaratoare pentru foarte multi participanti. Chiar vorbeam cu colegii de echipa. Eu imi doream sa ma angajez si sa castig, iupi`du la amandoua, andra si`a depasit fobia de a vorbi in public, Carmen si`a dovedit ca poate si a dovedit si celorlalti, Dragos si`a potolit frustrarea de anu trecut si anu asta a luat o medalie si Anne inca nu mi`a spus... :p Oricum, cred ca organizatorii au primit mii de multumiri din partea concurentilor, si poate daca ar simti cat de sincere sunt, iar coplesi. Dar eu le mai multumesc odata cu speranta ca nu ii voi coplesi acum.
Si le mai multumesc si pentru petrecere ca dupa atata timp de campanii, terase dar si facultate, ca suntem deja in sesiune, ne lipsea o muzica buna si o zbenguiala. :)
Acestea fiind spuse, inchei un ciclu al acestui blog, dedicat Olimpiadelor Comunicarii.

Iar de acum inainte, ca sa stiti ce lucruri minunate si, desigur, amuzante, va vor astepta, probabil ca am sa continui prin a va povesti despre sezonul proaspat inceput al copilasilor la plimbare, cati au sau n`au dinti, cati tipa, urla, sau zambesc cuminte, cati au biciclete cu roti ajutatoare, sau ce carti am mai citit, cum e la noul meu job (oare dupa afirmatia asta o sa`mi creasca numarul de vizite din partea... si din partea...?) si pe unde mai merg week`end`urile...
Acestea vor fi informatii vitale pentru voi! Continuati sa`mi cititi blogul! Anuntati`va si colegii si familia! Dati mass`uri placute!

Pour les connaisseurs...

2008-05-13T07:10:00.000-07:00

Am maine test la imagologie si nu pot sa invat ca am citit pe bloguri recenzii, comentez cu colegii, planuiesc sa ma uit la inregistrare... Vorbesc despre finala olimpidelor comunicarii, sectiunea PR, la care echipa Tease PR a participat (Ce bine suna!).
As vrea pe aceasta cale, sa multumesc organizatorilor (a se prinde intonatia Oscar Academy Awards dar si seriozitatea in ce spun), fara de care nu ar fi existat Olimpiadele Comunicarii, ABN AMRO care a sponsorizat, si astfel am avut ocazia sa intalnim doua persoane deosebite care ne`au sustinut, Cristina si Oana, dar si oportunitatea sa facem o campanie pentru asa o banca, sa multumesc echipei fara de care practic, nu se intampla nimic din ce a fost, prietenilor care au stat 3 ore, in prag de sesiune, si au asteptat prezentarea noastra, si care ne`au sustinut si filmat (multumim Andrei!), si personal ii multumesc lui Luc, pentru ca m`a sustinut si ajutat pe tot parcursul olimpiadelor, si mamei ca nu mi`a mai spus sa las toate activitatile mele si sa`mi mai vad si de scoala.
Cam gata cu multumirile, cam gata cu olimpiadele, a mai ramas ziua de vineri. I`ll keep you posted chiar daca urcam pe podium sau nu, si o sa scriu si despre party, la care abia astept sa merg.
Acum ma intorc la durerea mea de cap si la imagologie, ca incep deja sa`mi fac mustrari de constiinta si sa ma gandesc la ce mi`ar spune mama.
"Multumesc mami!"